1. YHWH *** YESHUA*** RUACH HA KODESH = Dumnezeu=Tatal, Domnul=Fiul si Spiritul=Duhul Sfant 2. YHWH = EU SUNT CEL CE SUNT 3. YESHUA = Iisus Christos fiul lui Dumnezeu (Mantuieste Unsul Alesul) 4. RUACH HA KODESH = Duhul Sfant al lui Dumnezeu 5. DECALOGUL = Legea sau legamantul lui Dumnezeu 6. TATAL NOSTRU = Rugaciunea model prin care comunicam cu Dumnezeu calea spirituala spre Dumnezeu 7. NORD = Locul de inchinare unde se gaseste tronul lui Dumnezeu constelatia ORION 8. SABAT = Ziua a Saptea incepe de la apus la apus dar ziua are 12 ore de la rasarit pana la apus cat este lumina in ea si are 24 ore o zi si o noapte ziua dedicata lui Dumnezeu de la Creatiune pana in Eternitate ca zi de inchinare lui Dumnezeu 9. BIBLIA = Cuvantul lui Dumnezeu, painea vietii omenesti testamentul de urmat de toti crestinii ce cred in Dumnezeu 10. EVANGHELIA = Vestea Buna, lucrarea lui Dumnezeu pentru salvarea oamenilor 11. APOCALIPSA = Revelatia, descoperirea lui Dumnezeu pentru viitorul oamenilor ultima pagina a istoriei lumii 12. ROSU***ALB***ALBASTRU = Culorile lui Iisus Christos, Rosu = dragostea, sacrificiul divin, Alb = ordinea, armonia, Albastru = legea morala, ascultarea 13. CRESTINI = Discipoli urmasi ai invataturii lui Iisus Christos 14. C RE S TINIS M = Calea spre Mantuire •SECTIUNEA GENEZEI, Psalmii 1-41 Omul in binecuvantare, in cadere si in recuperare (Focalizare pe om) oPsalmul 1: Omul desavarsitt (ultimul Adam) oPsalmul 2: Omul razvratit oPsalmul 3: Omul desavarsit este lepadat oPsalmul 4: Conflict intre Samanta femeii si sarpe oPsalmul 5: Omul desavarsit intre dusmani oPsalmul 6: Omul desavarsit in pedeapsa (zdrobirea calcaiului) oPsalmul 7: Omul desavarsit intre martori mincinosi oPsalmul 8: Reabilitarea omului se face prin Om (zdrobirea capului) oPsalmul 9-15: Conflict cu dusmani si cu Antichrist; izbavirea finala oPsalmul 16-41: Christos in mijlocul poporului Sau, sfintindu-I pentru Dumnezeu •SECTIUNEA EXODULUI, Psalmii 42-72 Ruina si Rascumparare (Focalizare pe Israel) oPsalmul 42-48: Ruina lui Israel oPsalmul 49-60: Rascumparatorul lui Israel oPsalmul 61-72: Rascumpararea lui Israel •SECTIUNEA LEVITICULUI, Psalmii 73-89 Bezna si zori de zi (Focalizare pe Sanctuar) oMergi la analiza acestor psalmi •SECTIUNEA NUMBERILOR, Psalms 90-106 Pericol si Protecta Pelerinilor (Focalizare pe Pamant) oMergi la analiza acestor psalmi •SECTIUNEA DEUTERONOMULUI, Psalmii 107-150 Desavarsirea si desfatarea Cuvantului lui Dumnezeu oMergi la analiza acestor psalmi Psalmul 119, un acrostih in inima acestei sectiuni, mentioneaza Cuvantul lui Dumnezeu aproape in fiecare verset. Este cel mai lung capitol din Bibliei. Evanghelistul Luca ne spune ca, dupa invierea Sa, Domnul Iisus a mancat impreuna cu ucenicii si apoi a stat de vorba cu ei: Apoi le-a zis: Iata ce va spuneam cand inca eram cu voi, ca trebuie sa se implineasca tot ce este scris despre Mine in Legea lui Moise, in Prooroci si in Psalmi. Atunci le-a deschis mintea, ca sa inteleaga Scripturile, si le-a zis: Asa este scris, si asa trebuia sa patimeasca Christos, si sa invieze a treia zi dintre cei morti. Si sa se propovaduiasca tuturor neamurilor, in Numele Lui, pocainta si iertarea pacatelor, incepand din Ierusalim (Luca 22:44-47). Oare ce este scris despre Domnul Iisus in cartea Psalmilor? Dumnezeu le-a dat evreilor sase sarbatori simbolice (Lev. 23). Ele marcau trecerea unui an ceremonial si intretineau in popor memoria unor evenimente istorice de importanta majora. Pe de alta parte, calendarul evreiesc are si o insemnatate profetica, marcind cele sase etape in care-si va desfasura Dumnezeu planul mesianic de rascumparare a omenirii. Dintre cele sase sarbatori, Pastele, Cincizecimea si Sarbatoarea Corturilor sint deosebite atit prin semnificatie, cit si prin faptul ca ele cereau ca fiecare evreu sa mearga in pelerinaj sa se inchine la Ierusalim (Exod 23:14-19). Sarbatoarea Pastelor (luna I, ziua 14) La aceasta sarbatoare, evreii comemorau jertfirea mielului in Egipt. Singele acestui miel fusese asezat pe usiorii usii si-i ferise pe intii nascuti de ingerul mortii (Exod 12;1- 13:16). Sarbatoarea marca si scoaterea evreilor din robia Egipteana. In limba romana, numele sarbatorii vine de la piinea traditionala, numita pasca. Dumnezeu le-a poruncit evreilor sa manince carnea mielului cu piine nedospita si cu ierburi amare. Piinea nedospita era semnul ca au iesit in graba din tara Egiptului (Deut. 16:3). Simbolul Pastelor s-a implinit in Ierusalim atunci cind Domnul Iisus Mielul care ridica pacatul lumii (Ioan 1:29) a fost jertfit pentru pacatele omenirii (Evrei 9:28). Sarbatoarea Cincizecimii (50 de zile dupa Paste) In esenta ei, evenimentul era o sarbatoare a secerisului. Ziua cincizecimii era asezata in calendar la exact cincizeci de zile dupa Paste si multumirea poporului pentru roadele campului (Num. 28:26-31). Sarbatoarea se mai numea si sarbatoarea saptaminilor (Deut. 16:9) sau sarbatoarea primelor roade (Num. 28:26). In Noul Testament, ziua Cincizecimii a marcat o zi de mare bucurie pentru primirea Duhului Sfint si pentru convertirea primelor mii de oameni la credinta mintuitoare in Christos (Fapte 2:1-47). Anul Nou (luna VII, ziua 1) Aceasta zi se mai numea si Sarbatoarea trimbitelor (Ros Hasana) si era o chemare la rededicare si la o masa de partasie cu Domnul si in cinstea Domnului (Lev. 23:23-25). Cu glasul unei trimbite la cea din urma trimbita, sint doar doua expresii ale apostolului Pavel care fac aluzie la ziua rapirii Biserici si a unui inceput nou in slava. Ziua ispasirii (luna VII, ziua 10) Aceasta era o zi marcata de post, smerire si mare inchinaciune (Lev. 23: 26-32). In aceasta zi, Marele Preot facea ispasirea pentru toate pacatele poporului si tapul de Azazel era alungat in pustie (Lev. 16). oricine nu se va smeri, va fi nimicit din popor (Lev. 26:29). In planul mesianic, sarbatoarea marcheaza ziua in care Dumnezeu va face judecata copiilor Sai si-i va curati de vinovatialor. Va fi o zi de pareri de rau, de mare smerire si de adinca tristete (Zah. 12:10-14; 13:1-9; 14:1-7). Sarbatoarea Corturilor (luna VII, ziua 15) Sarbatoarea comemora peregrinarile evreilor timp de 40 de ani prin pustie inainte de intrarea in Canaan (Lev. 26:33-36; Deut. 16:13-17). Istoricul evreu Iosif Flavius o numeste cea mai mare si cea mai sfinta dintre toate sarbatorile evreiesti. Timp de sapte zile, toti evreii trebuiau sa-si paraseasca locuintele si sa stea in corturi sau colibe facute din crengi si pinza, pentru ca urmasii vostri sa stie ca am facut pe copiii lui Israel sa locuiasca in corturi, dupa ce i-am scos din tara Egiptului (Lev. 23:42). Domnul Iisus a participat si El la sarbatoarea corturilor (Ioan 7:2, 8-52), dar simbolistica comemorarii se va implini atunci cind Domnul va locui alaturi de poporul Sau in timpul Mileniului (Zah. 14:9-21; Isaia 11:2-9). In afara acestor sapte sarbatori mari, evreii au mai primit de-a lungul istoriei citeva zile de aducere aminte: Ziua de Sabat Cea de a saptea zi, pusa de o parte de Dumnezeu la sfirsitul Creatiei (Gen. 2:1-3), dar nesarbatorita pina in perioada Exodului (Exod 16:23), este si ea mentionata in lista sarbatorilor evreiesti (Lev. 23:1-3). Ziua comemoreaza atit odihna Domnului, cit si scoaterea din robia egipteana (Deut. 5:12-15). Ea este un semn national intre YHWH si Israel (Exod 31:17; Ezec. 20:12, 20). Orice lucrare trebuia evitata intre cele doua apusuri de soare (Exod. 20:12, 13; Neem. 13:15-22). Era interzisa aprinderea unui foc (Exod 35:3) sau adunarea de vreascuri (Num. 15:32-33). Fiecare trebuia sa ramina acasa (Exod 16:29; Lev. 23:3), iar deplasarile trebuiau reduse la minimum (Fapte 1:12). Anul sabatic Un Sabat de odihna pentru pamint (Exod. 23:10-12; Lev. 25:1-7; Deut. 15:1) . Orice lucrare agricola era interzisa. Poporul trebuia sa traiasca din ce dadea de la sine pamintul. Anul de veselie Numit si Anul Jubiliar (Lev. 25:8-55), acest an venea dupa sapte ani Sabatici, o singura data la cincizeci de ani. In acest an, datoriile erau iertate, robii erau eliberati, iar pamintul vindut si cumparat se intorcea automat in sinul semintiei din care facuse initial parte. In felul acesta, anul de veselie servea ca reper pentru preturile cu care se vindeau si se cumparau paminturi si robi. In realitate, se cumpara numai dreptul de folosire pina la anul de veselie. Sarbatoarea Purim Aceasta este o sarbatoare a bucuriei pentru felul minunat in care Dumnezeu i-a scapat pe evrei de planurile ucigase ale lui Haman, dusmanul lui Mardoheu. Evenimentul s-a petrecut in capitala Susa si este redata in cartea Esterei. Sarbatoarea luminilor Numita si Hanuca, aceasta sarbatoare comemoreaza rededicarea Templului, dupa victoria lui Iuda Macabeul asupra ocupantilor greci (1 Mac. 4:41-49; 2 Mac. 10:6-8). Timp de trei ani de zile, inchinaciunea oficiala fusese intrerupta si Antioh Epifaniu spurcase Templul. Sarbatoarea incepe pe 25 Cislev (Decembrie) prin aprinderea unei luminari si tine opt zile. In fiecare zi se aprinde inca o luminare, ajungindu-se in final la un total de opt. 1. Sfintele Scripturi Sfintele Scripturi, Vechiul si Noul Testament, constituie Cuvantul scris al lui Dumnezeu, dat prin inspiratie divina, prin mijlocirea oamenilor sfinti ai lui Dumnezeu, care au vorbit si au scris cand erau condusi de Duhul Sfant. In acest Cuvant, Dumnezeu a incredintat omului cunostinta necesara pentru mantuire. Sfintele Scripturi sunt descoperirea infailibila a vointei Sale. Ele sunt standardul caracterului, testul experientei, descoperirea cu autoritate a doctrinelor si raportul demn de incredere al actiunilor lui Dumnezeu in istorie (2 Petru 1,20.21; 2 Tim. 3,16.17; Ps. 119,105; Prov. 30,5.6; Is. 8,20; Ioan 17,17; 1 Tes. 2,13; Evr. 4,12). 2. Dumnezeu Exista un singur Dumnezeu: Tatal, Fiul este nascut din Dumnezeu si Duhul Sfant este spiritul Domnului, o unitate . Dumnezeu este nemuritor, atotputernic, atotstiutor, mai presus de toate si omniprezent. El este infinit si dincolo de intelegerea omeneasca, totusi cunoscut in masura in care El Se reveleaza. El este pentru vesnicie vrednic de inchinare, adorare si slujire din partea intregii creatiuni (Deut. 6,4; Mat. 28,19; 2 Cor. 13,14; Ef. 4,4-6; 1 Petru 1,2; 1 Tim. 1,17; Apoc. 14,7). 3. Tatal Dumnezeu Tatal cel vesnic este Creatorul YHWH (Eu sunt unic, Cel ce Sunt), Izvorul, Sustinatorul si Suveranul intregii creatiuni. El este drept si sfant, plin de mila si har, incet la manie si bogat in dragoste statornica si in credinciosie. Toate atributele si puterile descoperite in Fiul si in Duhul Sfant sunt de asemenea reprezentari ale Tatalui (Gen. 1,1; Apoc. 4,11; 1 Cor. 15,28; Ioan 3,16; 1 Ioan 4,8; 1 Tim. 1,17; Ex 34,6.7; Ioan 14,9). 4. Fiul Dumnezeu Fiul cel vesnic S-a intrupat in Iisus Christos (Yeshua). Prin El au fost create toate lucrurile si prin El este descoperit caracterul lui Dumnezeu. El este Mantuitorul si Judecatorul lumii. Dumnezeu adevarat din vesnicii, El a devenit si Om adevarat, Iisus Christos. El a fost conceput prin Duhul Sfant si nascut din fecioara Maria. A trait si a fost ispitit ca orice fiinta omeneasca, dar a exemplificat in mod desavarsit neprihanirea si dragostea lui Dumnezeu. Prin minunile Sale, El a manifestat puterea lui Dumnezeu si a dovedit ca este Mesia, Cel fagaduit de Dumnezeu. A suferit si a murit de buna voie pe cruce pentru pacatele noastre si in locul nostru, a inviat din morti si S-a inaltat la ceruri, ca sa mijloceasca in Sanctuarul ceresc pentru noi. Iisus va reveni in slava pentru eliberarea finala a poporului Sau si restatornicirea tuturor lucrurilor (Ioan 1,1-3.14; Col. 1,15-19; Ioan 10,30; 14,9; Rom. 6,23; 2 Cor. 5,17-19; Ioan 5,22; Luca 1,35; Fil. 2,5-11; Evr. 2,9-18; 1 Cor. 15,3.4; Evr. 8,1.2; Ioan 14,1-3). 5. Duhul Sfant Dumnezeu Duhul cel vesnic (Ruach Ha Kodesh) a luat parte activa impreuna cu Tatal si cu Fiul la creatiune, la intrupare si la rascumparare. El este Cel care a inspirat pe scriitorii Bibliei. El a umplut cu putere viata lui Christos. El atrage si convinge fiintele omenesti, iar pe aceia care raspund ii innoieste si ii transforma dupa chipul lui Dumnezeu. Trimis de Tatal si de Fiul pentru a fi totdeauna cu copiii Lui, El ofera daruri spirituale bisericii, o imputerniceste sa dea marturie despre Christos si, in armonie cu Biblia, o conduce in tot adevarul (Gen. 1,1.2; Luca 1,35; 4,18; Fapte 10,38; 2 Petru 1,21; 2 Cor. 3,18; Ef. 4,11.12; Fapte 1,8; Ioan 14,16-18.26; 15,26.27; 16,7-13). 6. Creatiunea Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor si a descoperit in Sfintele Scripturi raportul autentic al activitatii Sale creatoare. In sase zile, Domnul a facut cerul si pamantul, toate fiintele vii care sunt pe pamant, iar in ziua a saptea S-a odihnit. Astfel, El a infiintat Sabatul zilei a saptea ca memorial vesnic al incheierii activitatii Sale creatoare. Primul barbat si prima femeie au fost facuti dupa chipul lui Dumnezeu, ca incoronare a lucrarii de creatiune. Li s-a dat stapanire asupra lumii si raspunderea de a avea grija de ea. Cand lucrarea creatiunii a fost incheiata, lumea era foarte buna, proclamand gloria lui Dumnezeu (Gen. 1,2; Ex. 20,8-11; Ps. 19,1-6; 33,6.9; 104; Evr. 11,3). 7. Natura omului Omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu cu individualitate, putere si libertate de a gandi si a actiona. Fiecare este o unitate indivizibila a trupului, a mintii si a sufletului. Desi creat ca fiinta libera, el este dependent de Dumnezeu in ce priveste viata, suflarea si toate celelalte. Cand primii nostri parinti n-au ascultat de Dumnezeu, ei au tagaduit, de fapt, dependenta lor de El si au pierdut pozitia lor inalta ca reprezentanti ai Sai. Chipul lui Dumnezeu din ei a fost denaturat si au ajuns supusi mortii. Urmasii lor impartasesc aceasta natura decazuta si consecintele ei. Ei se nasc cu slabiciuni si tendinte spre rau. Dar Dumnezeu, prin Christos, a impacat lumea cu Sine si, prin Duhul Sau, reface in cei care se pocaiesc chipul Creatorului lor. Creati pentru gloria lui Dumnezeu, ei sunt chemati sa-L iubeasca, sa se iubeasca unii pe altii si sa aiba grija de mediul natural in care traiesc (Gen. 1,26-28; 2, 7; Ps. 8,4-8; Fapte 17,24-28; Gen. 3; Ps. 51,5; Rom. 5,12-17; 2 Cor. 5,19.20; Ps. 51,10; 1 Ioan 4,7.8.11.20; Gen. 2,15). 8. Marea lupta Intreaga omenire este acum implicata intr-o mare lupta intre Christos si Satana, cu privire la caracterul lui Dumnezeu, la Legea Sa si la suveranitatea Sa in univers. Acest conflict a inceput in ceruri, atunci cand o fiinta creata, inzestrata cu libertatea de alegere, prin inaltarea de sine a devenit Satana, vrajmasul lui Dumnezeu, si a condus la razvratire o parte dintre ingeri. El a introdus spiritul razvratirii in lumea noastra, ducand pe Adam si pe Eva sa pacatuiasca. Pacatul omului a dus la distrugerea chipului lui Dumnezeu in omenire, la dezordine in lumea creata si, in cele din urma, la distrugerea acesteia prin potopul care a cuprins intreaga omenire. Urmarita de intreaga creatiune, aceasta lume a devenit scena conflictului universal, din care, in cele din urma, Dumnezeul dragostei va fi indreptatit. Pentru a ajuta pe poporul Sau in acest conflict, Christos trimite Spiritul Sau cel Sfant si ingeri credinciosi sa-l calauzeasca, sa-l apere si sa-l sustina pe calea mantuirii (Apoc. 12,4-9; Is. 14,12-14; Ez. 28,12-18; Gen. 3; Rom. 1,19-32; 5,12-21; 8,19-22; Gen. 6-8; 2 Petru 3,6; 1 Cor. 4,9; Evr. 1,14). 9. Viata, moartea si invierea lui Christos Prin ascultarea desavarsita a lui Christos fata de vointa lui Dumnezeu, prin suferintele, moartea si invierea Sa, Dumnezeu a oferit singurul mijloc de ispasire pentru pacatele omenirii. In acest fel, cei care, prin credinta, accepta ispasirea, pot avea viata vesnica, iar intreaga creatiune poate intelege mai bine dragostea nemarginita si sfanta a Creatorului. Aceasta ispasire desavarsita apara dreptatea Legii lui Dumnezeu si caracterul Sau plin de har, condamnand pacatul nostru, dar oferindu-ne iertare. Christos a murit in locul nostru, aducandu-ne ispasire, impacare si transformare. Invierea lui Christos proclama triumful lui Dumnezeu asupra fortelor raului, iar celor ce accepta ispasirea, le asigura biruinta finala asupra pacatului si asupra mortii. Ea declara domnia lui Iisus Christos, inaintea Caruia se va pleca orice genunchi in ceruri si pe pamant (Ioan 3,16; Is. 53; 1 Petru 2,21.22; 1 Cor. 15,3.4.20-22; 2 Cor. 5,14.15.19-21; Rom. 1,4; 3,25; 4,25; 8,34; 1 Ioan 2,2; 4,10; Col. 2,15; Fil. 2,6-11). 10. Experienta mantuirii In nemarginita Sa dragoste si mila, Dumnezeu a facut ca Christos, care nu a cunoscut pacatul, sa fie facut pacat pentru noi, astfel ca, prin El, sa putem fi neprihanirea lui Dumnezeu in El. Condusi de Spiritul Sfant, noi ne recunoastem pacatosenia, ne pocaim de nelegiuirile noastre si credem in Iisus ca Domn si Christos, ca Inlocuitor si Exemplu al nostru. Aceasta credinta care primeste mantuirea vine prin puterea divina a Cuvantului si este darul harului lui Dumnezeu. Prin Christos, noi suntem indreptatiti, adoptati ca fii si fiice ai lui Dumnezeu si eliberati de sub domnia pacatului. Prin Spiritul Sfant, suntem nascuti din nou si sfintiti; tot Duhul Sfant este Acela care ne innoieste mintea, scrie legea dragostei lui Dumnezeu in inima si ne da putere sa traim o viata sfanta. Ramanand in El, ne impartasim de natura divina si avem asigurarea mantuirii acum si in ziua judecatii (2 Cor. 5,17-21: Ioan 3,16; Gal. 1,4; 4,4-7; Tit 3,3-7; Ioan 16,8: Gal. 3,13.14; 1 Petru 2,21.22; Rom. 10,17; Luca 17,5; Marcu 9,23.24; Ef. 2,5-10; Rom. 3,21-26; Col. 1,13.14; Rom. 8,14-17; Gal. 3,26; Ioan 3,3-8; 1 Petru 1,23; Rom. 12,2; Evr. 8,7-12; Ez. 36,25-27; 2 Petru 1,3.4; Rom. 8,1-4; 5,6-10). 11. Cresterea in Iisus Christos Prin moartea Sa pe cruce, Domnul Iisus Christos a triumfat asupra fortelor raului. Cel care a supus spiritele demonice in timpul lucrarii Sale pamantesti, le-a sfaramat puterea si a facut sigura condamnarea lor finala. Biruinta lui Iisus ne da si noua biruinta asupra fortelor raului care incearca sa ne stapaneasca, in timp ce umblam cu El in pace si bucurie, avand asigurarea iubirii Sale. Acum, Duhul Sfant locuieste in noi si ne da putere. In timp ce ne consacram fara incetare lui Iisus ca Mantuitor si Domn, suntem eliberati de povara faptelor noastre din trecut, nemaitraind in intuneric, netemandu-ne de puterile raului, iesind din ignoranta si viata lipsita de sens de odinioara. Fiind in aceasta stare de libertate in Iisus, suntem chemati sa crestem in asemanarea cu caracterul Sau, prin comuniunea zilnica in rugaciune, hranirea prin Cuvantul Sau, meditatii asupra acestuia si a providentei divine, cantand laudele Sale, adunandu-ne pentru inchinare si participand la misiunea Bisericii. In timp ce ne daruim intr-o slujire iubitoare pentru cei din jurul nostru si in marturisirea mantuirii Sale, prezenta Sa constanta cu noi prin Duhul Sfant, transforma fiecare moment al vietii si fiecare indatorire intr-o experienta spirituala veritabila. (Psalmi 1,1.2; 23,4; 77,11.12; Col. 1,13.14; 2,6.14.15; Luca 10,17/20; Ef. 15,19.20; 6,12/18; 1 Tes. 5,23; 2 Petru 2,9; 3,18; 2 Cor. 3,17.18; Fil. 3,7-14; 1 Tes. 5,16-18; Matei 20,25-28; Ioan 20,21; Gal. 5,22-25; Rom. 8,38.39; 1 Ioan 4,4; Evrei 10,25) 12. Biserica Biserica este comunitatea de credinciosi care cred si marturisesc pe Iisus Christos ca Domn si Mantuitor. Ca urmasi ai poporului lui Dumnezeu din Vechiul Testament, suntem chemati sa iesim din lume. Noi ne adunam laolalta pentru inchinare, pentru partasie, pentru instruire din Cuvantul lui Dumnezeu, pentru celebrarea Cinei Domnului, pentru slujirea intregii omeniri si pentru proclamarea Evangheliei in toata lumea. Biserica isi primeste autoritatea de la Christos, care este Cuvantul intrupat, si din Sfintele Scripturi, care constituie Cuvantul scris al lui Dumnezeu. Biserica este familia lui Dumnezeu. Fiind adoptati ca fii ai Lui, membrii ei traiesc in baza noului legamant. Biserica este trupul lui Christos, o comunitate de credinta, al carei Cap este Insusi Christos. Ea este mireasa pentru care a murit Christos ca s-o sfinteasca si s-o curateasca. La intoarcerea Lui triumfala, El o va recunoaste ca fiind biserica Sa glorioasa, cei credinciosi din toate timpurile, rascumparati prin sangele Sau, fara pata sau zbarcitura, sfinti si fara prihana (Gen. 12,3; Fapte 7,38; Ef. 4,11-15; 3,8-11; Mat. 28,19.20; 16,13-20; 18,18; Ef. 2,19-22; 1,22.23; 5,23-27; Col. 1,17.18). 13. Ramasita si misiunea ei Biserica universala este compusa din toti cei care cred cu adevarat in Christos. Dar, in ultimele zile ale istoriei planetei, cand apostazia devine generala, Dumnezeu cheama deoparte o ramasita care tine poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus. Ea anunta sosirea ceasului judecatii, proclama mantuirea prin Christos si vesteste apropierea celei de a doua veniri a Lui. Aceasta proclamare este simbolizata de cei trei ingeri din Apocalips 14. Ea coincide cu judecata din ceruri si are ca rezultat o lucrare de pocainta si reforma pe pamant. Fiecare credincios este chemat sa dea marturie personala in aceasta lucrare mondiala (Apoc. 12,17; 14,6-12: 18,1-4; 2 Cor. 5,10; Iuda 3,14; 1 Petru 1,16-19; 2 Petru 3,10-14; Apoc. 21,1-14). 14. Unitatea trupului lui Christos Biserica este un corp de credinciosi, compus din multi membri, chemati din toate natiunile, neamurile, limbile si popoarele. In Christos, noi suntem o noua creatiune. Deosebirile de rasa, cultura, instruire si nationalitate, precum si diferintele dintre cei de sus si cei de jos, dintre bogati si saraci, dintre barbati si femei nu trebuie sa dea loc la dezbinari intre noi. Toti suntem egali in Christos, care, printr-un singur Duh, ne-a legat in aceeasi partasie cu El si unul cu altul. Noi trebuie sa slujim si sa fim slujiti fara partinire sau rezerva. Prin descoperirea lui Iisus Christos in Sfintele Scripturi, impartasim aceeasi credinta si nadejde si dam tuturor o marturie unita. Aceasta unitate isi are izvorul in unitatea Treimii divine, care ne-a adoptat ca fii ai Sai (Rom. 12,4.5; 1 Cor. 12,12-14; Mat. 28,19.20; Ps. 133,1; 2 Cor. 5,16.17; Fapte 17,26.27; Gal. 3,27.29; Col. 3,10-15; Ef. 4,14-16; 4,1-6; Ioan 17,20-23). 15. Botezul Prin botez, noi marturisim credinta noastra in moartea si invierea lui Iisus Christos si dam marturie privind moartea noastra fata de pacat si hotararea de a umbla intr-o viata noua. Astfel, noi recunoastem pe Christos ca Domn si Mantuitor, devenim poporul Lui si suntem primiti ca membri de catre biserica Sa. Botezul este un simbol al unirii noastre cu Christos, al iertarii pacatelor si al primirii Duhului Sfant. Botezul este savarsit prin scufundarea in apa si este conditionat de marturisirea credintei in Iisus si de dovada pocaintei. El trebuie sa fie precedat de instruirea in adevarurile Sfintelor Scripturi si de primirea invataturilor ei (Rom. 6,1-6; Col. 2,12.13; Fapte 16,30-33; 22,16; 2,38; Mat. 28,19.20). 16. Cina Domnului Cina Domnului este impartasirea cu simbolurile trupului si sangelui lui Christos, ca expresie a credintei in El, Domnul si Mantuitorul nostru. In aceasta experienta a comuniunii, Christos este prezent pentru a Se intalni cu poporul Sau si a-l intari. Cand ne impartasim, noi proclamam cu bucurie moartea Domnului, pana va reveni El. Pregatirea pentru Cina Domnului cuprinde cercetarea de sine, pocainta si marturisirea. Invatatorul a instituit serviciul spalarii picioarelor, care inseamna o reinnoire a curatirii, o expresie a bunavointei de a ne sluji unul altuia in umilinta crestina si de a ne uni inimile in dragoste. Serviciul Cinei Domnului este deschis tuturor credinciosilor crestini (1 Cor. 10,16.17; 11,23-30; Mat. 26,17-30; Apoc. 3,20; Ioan 6,48-63; 13,1-17). 17. Darurile spirituale si slujirea Dumnezeu acorda tuturor membrilor bisericii Sale din toate vremurile daruri spirituale pe care fiecare membru urmeaza sa le foloseasca pentru binele comun al bisericii si al omenirii, intr-o slujire plina de iubire. Acordate prin mijlocirea Duhului Sfant, care da fiecaruia in parte dupa cum voieste, darurile aduc cu ele toate aptitudinile si capacitatile de slujire de care are nevoie biserica pentru a-si indeplini functiile stabilite de Dumnezeu. Potrivit Scripturii, intre aceste daruri se afla: credinta, vindecarea, profetizarea, propovaduirea, invatarea, administrarea, impacarea, compasiunea, slujirea cu sacrificiu de sine si binefacerea pentru incurajarea si ajutarea semenilor. Unii membri sunt chemati de Dumnezeu si inzestrati de Duhul Sfant pentru indeplinirea functiilor recunoscute de biserica, cum ar fi: lucrarea pastorala, evanghelistica, apostolica si de invatare. Ele sunt necesare in mod deosebit pentru pregatirea membrilor in vederea lucrarii de slujire, pentru dezvoltarea bisericii in vederea atingerea maturitatii spirituale, cum si pentru promovarea unitatii credintei si a cunoasterii de Dumnezeu. Atunci cand membrii folosesc aceste daruri spirituale ca ispravnici credinciosi ai harului felurit al lui Dumnezeu, biserica este protejata de influentele distructive ale invataturilor false, isi primeste cresterea de la Dumnezeu si se zideste in credinta si dragoste (Rom. 12,4-8; 1 Cor. 12,9-11.27.28; Ef. 4,8.11-16; Fapte 6,1-7; 1 Tim. 3,1-13; 1 Petru 4,10.11). 18. Darul profetiei Printre darurile Duhului Sfant se afla si profetia. Acest dar este un semn de identificare a bisericii ramasitei si s-a manifestat prin lucrarea lui Ellen White. Scrierile acestui sol al lui Dumnezeu sunt un izvor continuu de adevar investit cu autoritate, si adevar care ofera bisericii mangaiere, calauzire, instruire si indreptare. Ele arata clar ca Biblia este etalonul dupa care trebuie sa fie verificata orice invatatura si experienta (Ioel 2,28.29; Fapte 2,14-21; Evr. 1,1-3; Apoc. 12,17; 19,10). 19. Legea lui Dumnezeu Marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt cuprinse in Cele Zece Porunci si exemplificate in viata Domnului Christos. Ele exprima dragostea, vointa si scopurile lui Dumnezeu cu privire la comportarea si relatiile umane si sunt obligatorii pentru toti oamenii din toate timpurile. Aceste precepte constituie baza legamantului lui Dumnezeu cu poporul Sau si etalonul judecatii lui Dumnezeu. Prin intermediul Duhului Sfant, ele scot in evidenta pacatul si trezesc simtamantul nevoii dupa un Mantuitor. Mantuirea se realizeaza prin har si nu prin fapte, dar roada ei este ascultarea de porunci. Aceasta ascultare dezvolta caracterul crestin si are ca rezultat un simtamant al starii de bine. Ea constituie dovada dragostei noastre fata de Dumnezeu si a interesului pentru semenii nostri. Ascultarea care vine din credinta demonstreaza puterea Domnului Christos de a transforma viata si intareste in acest fel marturia crestina (Ex. 20,1-17; Ps. 40,7.8; Mat. 22,36-40; Deut. 28,1-14; Mat. 5,17-20; Evr. 8,8-10; Ioan 15,7-10; Ef. 2,8-10; 1 Ioan 5,3; Rom. 8,3.4; Ps. 19,7-14). 20. Sabatul Dupa cele sase zile ale creatiunii, Creatorul binefacator S-a odihnit in ziua a saptea si a instituit Sabatul pentru toti oamenii, ca memorial al creatiunii. Porunca a patra a Legii neschimbatoare a lui Dumnezeu cere pazirea Sabatului ca zi de odihna, de inchinare si de slujire, in armonie cu invataturile si exemplul lui Iisus, Domnul Sabatului. Sabatul este o zi de comuniune placuta cu Dumnezeu si unii cu altii. Este un simbol al rascumpararii prin Christos, un semn al sfintirii noastre, o dovada a credinciosiei noastre si o pregustare a viitorului nostru vesnic in Imparatia lui Dumnezeu. Sabatul este semnul perpetuu al lui Dumnezeu, al legamantului vesnic dintre El si poporul Sau. Pazirea cu bucurie a acestui timp sfant, de seara pana seara, de la apus pana la apus, este o celebrare a lucrarii de creatiune si rascumparare a lui Dumnezeu (Gen. 2,1-3; Ex. 20,8-11; Luca 4,16; Is. 56,5.6; 58,13.14; Mat. 12,1-12; Ex. 31,13-17; Ez. 20,12.20; Deut. 5,12-15; Evr. 4,1-11; Lev. 23,32; Marcu 1,32). 21. Ispravnicia Noi suntem ispravnicii lui Dumnezeu, carora ne-a incredintat timp si ocazii, capacitati si bunuri, binecuvantarile pamantului si resursele lui. De aceea, suntem raspunzatori fata de El pentru buna lor folosire. Noi recunoastem drepturile de proprietar ale lui Dumnezeu, printr-o slujire plina de credinciosie fata de El si fata de semenii nostri, prin faptul ca Ii inapoiem zecimea si dam daruri pentru vestirea Evangheliei, pentru sustinerea si dezvoltarea bisericii Sale. Ispravnicia este un privilegiu pe care ni l-a dat Dumnezeu pentru a creste in dragoste si pentru a birui egoismul si lacomia. Ispravnicul se bucura de binecuvantarile care vin asupra altora, ca rezultat al credinciosiei sale (Gen. 1,26-28; 2,15; 1 Cron. 29,14; Hag. 1,3-11; Mal. 3,8-12; 1 Cor. 9,9-14; Mat. 23,23; 2 Cor. 8,1-15; Rom. 15,26.27). 22. Comportamentul crestin Noi suntem chemati sa fim un popor evlavios, care gandeste, simte si actioneaza in armonie cu principiile cerului. Pentru ca Duhul lui Dumnezeu sa refaca in noi caracterul Domnului nostru, trebuie sa ne angajam numai in acele lucruri care vor produce in viata noastra curatie, sanatate si bucurie. Aceasta inseamna ca placerile si distractiile noastre trebuie sa corespunda celor mai inalte standarde ale bunului-gust si frumusetii crestine. Desi recunoastem deosebirile de cultura, imbracamintea noastra trebuie sa fie simpla, decenta si de bun gust, asa cum se potriveste acelora pentru care adevarata frumusete nu consta in impodobirea exterioara, ci in podoaba nepieritoare a unui duh bland si linistit. Aceasta mai inseamna ca, intrucat trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfant, trebuie sa avem grija de ele intr-un mod inteligent. Pe langa miscare fizica si odihna corespunzatoare, trebuie sa adoptam cea mai sanatoasa dieta cu putinta si sa ne abtinem de la alimentele necurate identificate in Scriptura. Pentru ca bauturile alcoolice, tutunul, si folosirea iresponsabila a medicamentelor si a narcoticele sunt daunatoare corpului nostru, trebuie sa ne abtinem de la folosirea lor. In schimb, trebuie sa ne angajam in tot ceea ce ne aduce gandurile si trupul in ascultare de Christos, care doreste sa fim sanatosi, plini de bucurie si bunatate (Rom. 12,1.2; 1 Ioan 2,6; Ef. 5,1-21; Fil. 4,8; 2 Cor.10,5; 6,14-7,1; 1 Petru 3,1-4; 1 Cor. 6,19; 10,31; Lev.11,1-47; 3 Ioan 2). 23. Casatoria si familia Casatoria a fost instituita de Dumnezeu in Eden. Iisus a declarat-o ca fiind unirea pentru toata viata dintre un barbat si o femeie, intr-o partasie plina de dragoste. Pentru crestin, casatoria este un legamant atat fata de Dumnezeu, cat si fata de tovarasul de viata. De aceea, trebuie sa fie incheiata numai intre parteneri care impartasesc aceeasi credinta. Aceasta relatie se intemeiaza pe dragoste reciproca, pe cinste, respect si responsabilitate si trebuie sa reflecte dragostea, sfintenia, apropierea si permanenta relatiei dintre Christos si biserica Sa. Cu privire la divort, Iisus a invatat ca cel care se desparte de tovarasul sau de viata din alte motive decat infidelitatea, casatorindu-se cu altcineva, comite adulter. Desi unele relatii de familie nu corespund idealului, sotii care se daruiesc unul altuia pe deplin in Christos pot realiza o unitate plina de dragoste prin calauzirea Duhului si pot contribui la dezvoltarea bisericii. Dumnezeu binecuvanteaza familia si doreste ca membrii ei sa se ajute unul pe altul pentru a ajunge la maturitate. Parintii sunt datori sa-si creasca copiii in dragoste si ascultare de Dumnezeu. Prin exemplul si cuvintele lor, ei trebuie sa-i invete ca Christos foloseste disciplina, dar este totdeauna plin de iubire si atentie, dorind ca ei sa devina membri ai trupului Sau, familia lui Dumnezeu. Legatura familiala tot mai stransa este unul dintre semnele distinctive ale soliei finale a Evangheliei (Gen. 2,18-25; Mat. 19,3-9; Ioan 2,1-11; 2 Cor. 6,14; Ef. 5,21-33; Mat. 5,31.32; Marcu 10,11.12; Luca 16,18; 1 Cor. 7,10.11; Ex. 20,12; Ef. 6,1-4; Deut. 6,5-9; Prov. 22,6: Mal. 4,5.6). 24. Lucrarea Domnului Christos in Sanctuarul ceresc Exista un sanctuar in ceruri, adevaratul cort intemeiat de Dumnezeu, nu de om. In el, Domnul Christos slujeste in favoarea noastra, punand la dispozitia credinciosilor binefacerile jertfei Sale de ispasire aduse pe cruce, odata pentru totdeauna. El a inaugurat activitatea Sa ca Marele Preot si Si-a inceput lucrarea de mijlocire la data inaltarii Sale. In 1844, la sfarsitul perioadei profetice de 2300 de zile, El a intrat in cea de-a doua si ultima faza a lucrarii Sale de ispasire. Aceasta este lucrarea judecatii de cercetare, care constituie o parte a indepartarii finale a pacatului, simbolizata prin curatirea vechiului sanctuar iudaic din Ziua ispasirii. In acest serviciu simbolic, sanctuarul era curatit prin sangele animalelor jertfite, insa lucrurile ceresti sunt curatite prin jertfa desavarsita a sangelui lui Christos. Judecata de cercetare descopera fiintelor ceresti cine sunt cei adormiti in Christos si socotiti vrednici sa aiba parte de prima inviere. Ea arata, de asemenea, care dintre cei vii sunt in Christos, pazind poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus, fiind astfel gata sa fie stramutati in Imparatia Sa vesnica. Aceasta judecata stabileste dreptatea lui Dumnezeu in lucrarea de salvare a celor ce cred in Iisus. Ea arata ca cei care au ramas credinciosi lui Dumnezeu vor primi Imparatia. Incheierea acestei lucrari a Domnului Christos va marca sfarsitul timpului de proba al omenirii, inaintea celei de-a doua veniri (Evr. 8,1-5; 4,14-16; 9,11-28; 10,19-22; 1,3; 2,16.17; Dan. 7,9-27; 8,13.14; 9,24-27; Num. 14,34; Ez. 4,6; Lev. 16; Apoc. 14,6.7; 20,12; 14,12; 22,12). 25. A doua venire a Domnului Christos A doua venire a lui Christos este binecuvantata speranta a bisericii, punctul culminant al Evangheliei. Venirea Mantuitorului va fi literala, personala, vizibila si mondiala. Cand El va reveni, mortii neprihaniti vor fi inviati si impreuna cu cei neprihaniti care vor fi in viata vor fi glorificati si luati la cer, iar cei nelegiuiti vor muri. Implinirea celor mai multe profetii, impreuna cu situatia actuala in lume, arata ca venirea lui Christos este iminenta. Timpul acestui eveniment nu a fost descoperit, de aceea suntem indemnati sa fim gata in orice vreme (Tit 2,13; Evr. 9,28; Ioan 14,1-3; Fapte 1,9-11; Mat. 24,14; Apoc. 1,7; Mat. 24,43.44; 1 Tes. 4,13-18; 1 Cor. 15,51-54; 2 Tes. 1,7-10; 2,8; Apoc. 14,14-20; 19,11-21; Matei 24; Marcu 13; Luca 21; 2 Tim. 3,1-5; 1 Tes. 5,1-6). 26. Moartea si invierea Plata pacatului este moartea. Dar Dumnezeu, singurul care are nemurirea, va da viata vesnica celor rascumparati. Pana in ziua aceea, moartea este o stare de inconstienta pentru toti oamenii. Cand Se va arata Domnul Christos, Viata noastra, neprihanitii inviati si neprihanitii in viata vor fi glorificati si luati sa intampine pe Domnul lor. A doua inviere, invierea celor nelegiuiti, va avea loc dupa o mie de ani (Rom. 6,23; 1 Tim. 6,15.16; Ecl. 9,5.6; Ps. 146,3.4; Ioan 11,11-14; Col. 3,4; 1 Cor. 15,51-54; 1 Tes. 4,13-17; Ioan 5,28.29; Apoc. 20,1-10). 27. Mileniul si sfarsitul pacatului Mileniul este domnia de o mie de ani a Domnului Christos impreuna cu sfintii Sai in ceruri, intre prima si a doua inviere. In timpul acesta, mortii cei nelegiuiti vor fi judecati. Pamantul va fi in totul pustiu, fara locuitori, dar ocupat de Satana si ingerii lui. La sfarsitul mileniului, Domnul Christos, cu sfintii Sai si cu cetatea sfanta, va cobori din ceruri pe pamant. Atunci mortii nelegiuiti vor fi inviati si impreuna cu Satana si ingerii lui vor inconjura cetatea; dar foc de la Dumnezeu ii va mistui si va curati pamantul. Astfel, universul va fi eliberat pentru totdeauna de pacat si de pacatosi (Apoc. 20; 1 Cor. 6,2.3; Ier. 4,23-26; Apoc. 21,1-5; Mal. 4,1; Ez. 28,18.19). 28. Noul Pamant Pe Noul Pamant, in care va locui neprihanirea, Dumnezeu va pregati un camin vesnic pentru cei rascumparati si un mediu desavarsit pentru viata vesnica, dragoste, bucurie si pentru a invata in prezenta Lui. Aici, Dumnezeu Insusi va locui cu poporul Sau, iar suferinta si moartea nu vor mai fi. Marea lupta va lua sfarsit, iar pacatul nu va mai exista. Toate lucrurile, insufletite si neinsufletite, vor de-clara ca Dumnezeu este dragoste. El va domni pentru vesnicie. Amin. (2 Petru 3,13; Is. 35; 65,17-25; Mat. 5,5; Apoc. 21,1-7; 22,1-5; 11,15). Sfînta Scriptura, Vechiul si Noul Testament, constituie Cuvîntul scris al lui Dumnezeu, transmis prin inspiratie divina, prin oamenii sfinti ai lui Dumnezeu, care au vorbit si au scris, miscati de Duhul Sfînt. În acest Cuvînt, Dumnezeu a încredintat omului cunostinta necesara în vederea mîntuirii. Sfintele Scripturi constituie descoperirea infailibila a voii Sale. Ele sînt norma caracterului, criteriul de verificare a experientei, descoperirea suprema a doctrinelor si raportul demn de încredere al interventiilor lui Dumnezeu în istorie. Cuvântul lui Dumnezeu Nici o carte n-a fost atît de iubita, atît de urîta, atît de venerata si atît de blestemata ca Biblia. Pentru Biblie au murit oameni. Altii au fost ucisi în numele ei. Ea a inspirat cele mai marete si mai nobile actiuni ale oamenilor si a fost declarata vinovata pentru cele mai condamnabile si mai degradante fapte. Pentru Biblie s-au declansat razboaie si paginile ei au hranit revolutii, iar împaratii s-au spulberat datorita ideilor ei. Oameni de toate conceptiile - de la teologii eliberarii pîna la capitalisti, de la fascisti la marxisti, de la dictatori la eliberatori, de la pacifisti la militanti - toi cerceteaza paginile ei, pentru a cauta cuvinte cu care sa-i justifice actiunile. Dar unicitatea Bibliei nu vine din influenta ei politica, culturala si sociala fara egal, ci din izvorul si continutul ei. Ea este descoperirea lui Dumnezeu, despre unicul Dumnezeu-om, Fiul lui Dumnezeu, Iisus Christos, Mîntuitorul lumii. Revelatia divina În timp ce în decursul întregii istorii unii au pus la îndoiala existenta lui Dumnezeu, multi au marturisit însa plini de încredere ca El exista si ca S-a facut pe Sine cunoscut. În ce fel S-a descoperit Dumnezeu si care este rolul Bibliei în descoperirea Sa? Revelatia generala. Înelegerea caracterului lui Dumnezeu, pe care ne-o ofera istoria, comportamentul uman, constiinta si natura, este în mod frecvent numita "revelatia generala" pentru ca ea este la îndemîna tuturor si se adreseaza ratiunii. Pentru milioane de oameni, cerurile spun slava lui Dumnezeu si întinderea lor vesteste lucrarea mîinilor Lui" (Ps. 19, 1). Stralucirea soarelui, ploaia, muntii si izvoarele, toate marturisesc despre un Creator iubitor. În adevar, însusirile nevzute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui, se vad lamurit, de la facerea lumii, cînd te uiti cu bagare de seama la ele în lucrurile facute de El. Asa ceva nu se poate dezvinovati" (Rom. 1, 20). Altii vad în relatiile fericite si în iubirea uimitoare dintre prieteni, dintre membrii familiei, sot si sotie, parinti si copii, dovada existentei unui Dumnezeu plin de iubire. Cum mangîie pe cineva mama sa, asa va voi mangaia Eu. (Is. 66, 13). Cum se îndura un tata de copiii lui, asa Se îndura Domnul de cei ce se tem de El" (Ps. 103, 13). Si, cu toate acestea, aceaesai stralucire a soarelui, care marturiseste despre un Creator iubitor, poate transforma pamîntul într-un desert pîrjolit de arsita, aducînd foamete. Aceeasi ploaie poate sa se transforme în îngrozitoare inundatii care sa înece familii; aceleasi culmi se pot sfarîma si prabusi, nimicind totul. Legaturile omenesti sînt adesea atinse de gelozie, invidie, mînie si chiar ura, care împinge la crima. Lumea din jurul nostru transmite semnale derutante. Fiecare raspuns ridica o noua întrebare. Natura descopera un conflict între bine si rau, dar nu explica cum a început conflictul, cine este angajat în lupta si de ce, nici cine va birui în final. Revelatia speciala. Pacatul stînjeneste descoperirea personala a lui Dumnezeu prin creatiune, întunecînd capacitatea noastra de a interpreta marturia lui Dumnezeu. Din iubire, Dumnezeu a dat o descoperire speciala despre Sine spre a ne ajuta sa primim raspunsuri la aceste întrebri. Prin Vechiul si Noul Testament, El ni Se descopera într-un mod special, ce nu lasa nici o îndoiala cu privire la caracterul si iubirea Sa. La început, descoperirea Sa a venit prin profeti, apoi a urmat descoperirea Sa suprema, prin persoana Domnului Iisus Christos (Evr. 1, 1-2). Biblia contine atît adevaruri despre Dumnezeu, cît si descoperiri ale persoanei Sale. Amîndoua domeniile de descoperire sînt necesare. Noi avem nevoie sa-L cunoastem pe Dumnezeu, prin Iisus Christos (Ioan 17, 3), cum si adevarul care este în Iisus" (Ef. 4, 21). si, prin mijlocirea Scripturilor, Dumnezeu trece dincolo de limitarile noastre intelectuale, morale si spirituale, comunicîndune dorinta Lui arzatoare de a ne mîntui. Tema centrala a Scripturilor Biblia descopera pe Dumnezeu si expune natura umana. Ea înfatiseaza situatia noastra critica si descopera solutia Sa. Ea ne arata ca pierduti, înstrainati de Dumnezeu, si ni-L descopera pe Domnul Iisus ca Singurul care ne gaseste si ne aduce înapoi la Dumnezeu. Iisus Christos este tema centrala a Scripturii. Vechiul Testament ni-L prezinta pe Fiul lui Dumnezeu ca Mesia, Rascumparatorul lumii. Noul Testament Îl prezinta ca fiind Iisus Christos, Mîntuitorul. Fiecare pagina, prin simboluri sau realitati, descopera aspecte ale lucrarii si caracterului Sau. Moartea Domnului Iisus pe cruce este suprema revelatie a caracterului lui Dumnezeu. Crucea aduce aceasta descoperire suprema, pentru ca ea pune laolalta doua extreme: raul insondabil al omului si iubirea inepuizabila a lui Dumnezeu. Cum altfel am putea înelege mai bine slabiciunea fiintei umane? Ce ar putea sa descopere mai bine pacatul? Crucea descopera un Dumnezeu care a îngaduit ca unicul Sau Fiu sa fie ucis. Ce sacrificiu! Ce descoperire mai mare a iubirii ar fi putut El sa manifeste? În adevar, tema centrala a Bibliei este Iisus Christos. El este în centrul acestei drame cosmice. În curînd, triumful Sau de la Calvar va culmina cu eliminarea raului. Fiintele omenesti si Dumnezeu vor fi reuniti. Tema iubirii lui Dumnezeu, în mod deosebit asa cum este ea vazuta în moartea rascumparatoare a Domnului Christos la Golgota - cel mai mare adevar al Universului - este punctul central al Bibliei. Toate adevarurile majore ale Bibliei trebuie studiate, deci, din aceasta perspectiva.
- Legea Divina
- Iisus sau Lucifer
- Patru Seminte
- Lupta Binelui cu Raul
- Sigiliul lui Dumnezeu
- Cultul Demonic MARIA
- Viata Sanatoasa
- CARTI RARE
- Planuri Oculte
- Timpul de pe Urma
- Biblia Online
- Studiul Bibliei
- Doctrina Biblica
- Planul Mantuirii
- Pozitiv sau Negativ
- Tinerete fara Batranete
- Puterea Rugaciunii
- Primul Legamant
- Calea cea Buna
- Mesajul lui Iisus