Postul Speranta Tv un canal de informatii pentru viata unui crestin adevarat urmareste si aplica alege viata si vei cunoaste fericirea...
DESPRE IDOLATRIE SI PAGANISM CONDAMNATE DE BIBLIE SI PRACTICATE DE OAMENII DIN SECOLUL 21 CEI CE NU CUNOSC CUVANTUL DOMNULUI SI NU IL INTELEG SI NU ASCULTA DACA IL CUNOSC SA NU FACA CA NU ESTE VOIA DOMNULUI SI ACESTE PRACTICI STRAVECHI DUC LA MOARTE SI NU SUNT DEMNE DE ADEVARATII CRESTINI CEI CE TIN CREDINTA LUI IISUS CHRISTOS SI CATEVA CUVINTE DE INTELEPCIUNE CRESTINA DE APLICAT PENTRU ORICE CREDINCIOS AUTENTIC CE ASCULTA SI E EXEMPLU DEMN DE URMAT SI O LUMINA IN CALEA ALTOR CRESTINI CE SAU RATACIT DE LA ADEVAR SI CAILE PLACUTE DOMNULUI SA FITI BINECUVANTATI TOTI CEI CE CITITI ACESTE CUVINTE SI LE APLICATI IN VIATA VOASTRA CA SEMN AL ASCULTARII DE DOMNUL DUMNEZEU IISUS Capitolul 13 Mustrarea celor ce nu cred si nebunia inchinarii la idoli. 1. Deserti sunt din fire toti oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu si care n-au stiut, plecand de la bunatatile vazute, sa vada pe Cel care este, nici din cercetarea lucrurilor Sale sa inteleaga pe mester; 2. Ci au socotit ca sunt dumnezei carmuitori ai lumii sau focul, sau vantul, sau arcul cel iute, sau mersul stelelor, sau apa navalnica, sau luminatorii cerului; 3. Ei, care, desfatati de frumusetea acestora, le-au luat drept dumnezei, sa stie acum cu cat este Stapanul mai presus decat acestea, ca El, Cel Care Insusi este incepatorul frumusetii, este facatorul lor. 4. Iar daca se minuneaza de putere si de lucrare, sa inteleaga din acestea cu cat este mai puternic Cel care le-a facut. 5. Caci din marimea si frumusetea fapturilor poti sa cunosti bine, socotindu-te, pe Cel care le-a zidit. 6. Dar, in acelasi timp, in toate acestea este oarecare neajuns, caci doar unii ca acestia ratacesc cautand pe Dumnezeu si straduindu-se sa-L afle. 7. Caci, indeletnicindu-se cu lucrarile lui Dumnezeu si cercetandu-le, ei se incredinteaza cu vederea cat de frumoase sunt cele vazute. 8. De alta parte, ei n-au cuvant sa li se ierte ratacirea. 9. Ca daca au putut sa adune atata invatatura, ca sa cerceteze lumea, cum n-au aflat ei mai degraba pe Stapanul lumii? 10. Dar sunt cu totul ticalosi si si-au pus nadejdea in lucruri fara de viata cei care au numit dumnezei lucrurile mainilor omenesti, aurul si argintul cu mestesug lucrat si inchipuiri de dobitoace sau piatra netrebnica, cioplita de mana de demult. 11. Un mester lemnar a taiat din padure un lemn bun de lucrat, l-a jupuit de coaja si apoi cu indemanarea sa a facut din el o unealta folositoare spre slujba vietii. 12. Ramasitele de la lemnul lucrat le pune pe foc sa isi fiarba de mancare si isi potoleste foamea. 13. Si ce-a mai ramas dintr-acestea, nefiind de nici o treaba, pentru ca este lemn stramb si noduros, il ciopleste ca sa-i treaca de urat si, potrivindu-l si mestesugindu-l, l-a facut asemenea cu chipul de om. 14. Sau l-a facut asemenea vreunui dobitoc de nimic si, vopsindu-l peste tot si rumenindu-l la fata cu vopsea rosie, i-a ascuns toate metehnele. 15. Apoi i-a facut in perete buna asezare, l-a pus acolo si l-a intarit cu piroane de fier. 16. El are grija de idol sa nu cada, stiind bine ca nu-si poate ajuta singur, caci nu este decat un chip care are nevoie de ajutor. 17. Dar el se roaga chipului pentru averea sa, pentru nuntile sale si pentru fiii sai si nu se rusineaza a vorbi catre lucrul cel neinsufletit. 18. El cere sanatate de la cel neputincios, se roaga de viata celui mort si de ajutor celui ce nu poate sa dea nici unul; el se roaga de buna calatorie cui nu poate sa mearga in picioare. 19. Ca sa-si puna la adapost averea, alergatura si izbanda muncii sale, el cere putere de la cel care are mainile cele mai betege. Capitolul 14 Care a fost inceputul idolilor si al inchinarii lor si ce rautati urmeaza din inchinarea la idoli. l. Altul voind sa mearga pe apa si sa calatoreasca prin cumplitele valuri se roaga la un lemn mai subred decat luntrea care il poarta. 2. Aceasta luntre a fost nascocita de pofta de castig si a intruchipat-o agerimea lucratorului. 3. Ci, o, Parinte, pronia Ta o carmuieste, Tu, Care ai deschis carari in mare si drum neratacitor in volbura valurilor. 4. Si cu aceasta aratat-ai ca poti sa izbavesti din orice primejdie, asa incat cineva, chiar fara sa aiba stiinta corabierului, sa poata porni pe mare. Tu nu voiesti ca preainteleptele Tale lucrari sa ramana desarte, de aceea oamenii, incredintandu-si viata unui lemn de tot slab, 5. Trec prin valuri pe o pluta si scapa de moarte. 6. Iar de demult, cand au pierit trufasii uriasi, nadejdea intregii lumi a scapat intr-o barca si barca, indrumata de mana Ta, a lasat omenirii samanta urmasilor. 7. Si binecuvantat este lemnul care slujeste la o trebuinta binecuvantata. 8. Dar idolul facut de mana omeneasca este blestemat, si el si acel care l-a facut; acesta pentru ca l-a facut, iar idolul pentru ca, stricacios fiind, i s-a zis dumnezeu. 9. Ca Dumnezeu uraste deopotriva si pe nelegiuiti si nelegiuirea lor. 10. Lucrul si lucratorul var fi deopotriva pedepsiti. 11. Pentru aceea, idolii neamurilor vor fi cercetati spre pieire, fiindca, desi sunt fapturi, au ajuns uraciune, sminteala pentru sufletele oamenilor si lat pentru picioarele celor fara de minte. 12. Gandul plasmuirii de idoli a fost inceputul aprinderii spre desfrau, si nascocirea lor a fost pierderea vietii. 13. Fiindca n-au fost de la inceput si nu vor fi totdeauna. 14. Prin desarta marire omeneasca au intrat in lume, astfel ca apropiatul lor sfarsit este hotarat inaintea lui Dumnezeu. 15. Un tata, intristandu-se cu amara jale pentru copilul sau rapit inainte de vreme, i-a facut chipul si pe cel care ieri inca nu era decat un om mort, il cinsteste acum ca pe un dumnezeu si a randuit celor din casa sa taine si slujbe. 16. Dupa aceea, cu vremea, intarindu-se acest paganesc obicei, s-a pazit ca o lege si, din poruncile tiranilor, a iesit cinstirea chipurilor cioplite. 17. Cand popoarele nu puteau sa-i cinsteasca de fata, pentru ca locuiau departe, faceau o asemuire dupa chipul departat si potriveau un chip vazut al imparatului preacinstit, asa incat sa dea celui ce nu era de fata aceleasi sarguincioase inchinari ca si cum ar fi de fata. 18. Si pentru izbanda acestei inchinari, cei care erau nestiutori au fost si ei impinsi de pofta de slava a mesterului. 19. Pentru ca el, voind sa placa stapanitorului, si-a pus tot mestesugul ca sa faca asemanarea cat mai frumoasa. 20. Iar multimile, inselandu-se prin frumusetea lucrului, l-au socotit acum ca dumnezeu pe cel care mai inainte il cinsteau ca pe un om. 21. Si aceasta a fost o inselaciune pentru viata oamenilor, ca ei, batuti de nevoi sau robiti de tiranie, au dat pietrelor si lemnelor numele ce nu se poate da la nimic de pe pamant. 22. Apoi n-a fost destul ca au ratacit intru cunoasterea lui Dumnezeu, ci, vietuind - din intunericul mintii lor - in razboi necurmat, au numit pace atatea rele. 23. Ei faceau slujbe in care ucideau chiar pe copiii lor, sau savarseau taine ascunse sau betii nebunesti dupa barbare obiceiuri. 24. Si nici viata, nici casatoriile nu le mai pazeau curate, ci unul pe altul ucidea prin viclenie sau il batjocorea prin desfranare. 25. Toate se invalmasesc in sange si ucidere, in furtisag si viclesug, in stricaciune si necredinta, in razvratire si juramant stramb, 26. In prigonirea celor buni si uitarea binefacerilor primite, in pangarirea sufletelor si rasturnarea trupestilor nevoi, in tulburarea casatoriilor si desfranare si dezmat sub ochii tuturor. 27. Caci inchinarea la idolii cei deserti, care nici n-ar trebui pomeniti, este inceputul, pricina si sfarsitul a tot raul. 28. Desfatarile lor sunt niste bucurii smintite, proorociile lor sunt mincinoase, ei traiesc in nedreptate si jura stramb cu usurinta. 29. Ca unii care nadajduiesc in idolii cei fara de suflet, cand jura stramb, ei nu se tem ca li se va dovedi nedreptatea. 30. Si din doua parti pedeapsa va da peste ei, intai pentru ca au cugetat gresit despre Dumnezeu, inchinandu-se idolilor, si al doilea pentru ca, vicleni fiind, au jurat impotriva adevarului, dispretuind tot ce este sfant. 31. Caci nu puterea idolilor pe care s-au jurat, ci pedeapsa cuvenita pacatosilor, aceea prigoneste pururea pacatul celor ce au gresit. Capitolul 15 Bunatatea si puterea adevaratului Dumnezeu. Inselaciunea idolatriei. 1. Iar Tu, Dumnezeul nostru, esti bun si adevarat, indelung-rabdator si cu mila carmuitor a toate. 2. Chiar cand pacatuim, ai Tai suntem, noi cei ce cunoastem puterea Ta, dar nu vom pacatui, stiind bine ca suntem din numarul celor numarati ai Tai. 3. Ca a Te cunoaste pe Tine este dreptate desavarsita si a sti puterea Ta este radacina nemuririi. 4. Pe noi nu ne-au inselat nascocirile omenesti ale unui mestesug viclean; ici truda desarta a zugravilor, adica chipul manjit cu multe feluri de vopsele, 5. A carui infatisare atata patima celor nebuni, cu pofta chipului neinsufletit al unei aratari fara viata. 6. Iubitori de rele precum sunt, ei sunt vrednici sa aiba asemenea nadejdi, si cei care le fac si cei care le poftesc si li se inchina. 7. Olarul framanta pamantul moale cu osteneala si face spre slujba noastra orice vas si din acelasi pamant face vase spre curata intrebuintare si altele dimpotriva, dar toate asemenea; si care vas de ce treaba sa fie, hotaraste olarul. 8. Apoi cu nelegiuita truda, din acelasi pamant, tot el scoate un desert chip de idol, el care, cu putin mai inainte, din pamant a fost facut si dupa putin se va intoarce iarasi de unde a fost luat, cand se va cere sa dea sufletul cu care este dator. 9. Dar el se ingrijeste nu de aceea ca puterile lui slabesc, nici ca viata este scurta, ci se ia la intrecere cu mesterii aurari si argintari si face ce fac faurarii in arama si, ca mare cinste pentru el, tine sa faca chipuri amagitoare. 10. Inima lui este cenusa si nadejdea lui mai slaba ca pamantul si viata lui mai mica in cinste decat lutul. 11. Fiindca el n-a cunoscut pe Facatorul sau, si pe Cel care i-a insuflat duhul faptelor si a pus in el putere de viata, 12. Ci socoteste ca viata noastra este jucarie si traiul nostru ca un targ de castig, pentru ca - asa zic ei - trebuie sa castigi bani in orice chip, chiar facand rau. 13. Dar bine sa stie ca pacatuieste mai mult decat toti ceilalti acela care, din acelasi lut, scoate vase care se pot usor sparge si chipuri idolesti. 14. Ci toti acestia sunt mai nebuni si mai de plans decat sufletul unui copil; sunt toti dusmanii poporului tau si asupritorii lui; 15. Caci pe toti idolii neamurilor i-au socotit drept dumnezei pe cei care nici cu ochii nu vad, nici cu nasul nu respira, nici cu urechile nu aud, nici cu degetele mainilor nu pipaie, nici cu picioarele nu umbla. 16. Cel care i-a facut a fost un om, si cel care a primit duhul in dar, tocmai el i-a inchipuit, caci nici un om nu poate sa faca un dumnezeu la fel cu el. 17. El fiind muritor, el face un lucru fara viata cu mainile lui nelegiuite, el pretuieste mai mult decat idolii sai, fiindca el este viu, iar aceia nicidecum. 18. Ei se inchina dobitoacelor celor mai uracioase, care, dupa prostia lor, sunt mai rele decat celelalte. 19. N-au in ele nici o bunatate care sa ni le faca dragi si ele sunt in afara si de la lauda lui Dumnezeu, si de la binecuvantarea Lui. Capitolul 16 Pedepsele Egiptenilor pentru inchinarea la idoli. Binefacerile lui Dumnezeu asupra Evreilor. l. Drept aceea, au fost cu dreptate pedepsiti prin unele fapturi ca acestea si au fost chinuiti de multime de fiare. 2. In locul acestor pedepse, Tu ai daruit cele bune poporului Tau si foamea lui cea mare ai potolit-o cu o mancare noua, cu carne de prepelita. 3. Asa incat unii (Egiptenii), desi pofteau sa manance, vazand uraciunea fiarelor trimise, s-au lipsit si de mancarea de nevoie, iar ceilalti, dupa putina lipsa, au avut o hrana noua. 4. Caci se cuvenea ca o foamete care nu iarta sa vina peste asupritori, iar celorlalti numai sa li se arate cum sunt chinuiti vrajmasii lor. 5. Iar cand a venit peste ei infricosata manie a fiarelor si se prapadeau muscati de serpii cei cumpliti, aprinderea Ta n-a tinut pana la urma. 6. Ei au fost tulburati putina vreme, ca sa se indrepteze si au avut un semn de mantuire, ca sa-si aduca aminte de poruncile legii Tale; 7. Caci cel care se intorcea catre acest semn se vindeca, dar nu prin ceea ce vedea cu ochii, ci prin Tine, Mantuitorul tuturor. 8. Si prin aceasta aratat-ai vrajmasilor nostri ca Tu esti Cel Care izbavesti de tot raul. 9. Pentru ca intepatura lacustelor si a mustelor le-a adus moartea si n-a mai fost nici un chip sa-si scape viata, fiindca meritau o asemenea pedeapsa. 10. Iar pe robii Tai nici dintii balaurilor celor veninosi nu i-au biruit, caci mila Ta a venit si i-a vindecat, 11. Ca sa-si aduca aminte de cuvintele Tale; erau raniti si apoi degraba vindecati, ca nu cumva, cazand in adanca uitare, sa nu fie instrainati de la bunatatile Tale. 12. Nici iarba de leac, nici alifie nu i-a vindecat, ci cuvantul Tau, Doamne, cel ce toate le vindeca. 13. Caci Tu stapanesti peste viata si peste moarte si cobori pana la portile locuintei mortilor si iar ridici. 14. Omul, in rautatea sa, poate sa ucida, dar nu poate sa aduca inapoi duhul care a iesit, nici sa scoata sufletul care a intrat in locuinta mortilor. 15. Iar de mana Ta nu este cu putinta nimanui sa scape. 16. Nelegiuitii care s-au lepadat de a Te cunoaste au fost batuti cu puterea bratului Tau; ape naprasnice, grindina si ploi neinduplecate i-au chinuit; para focului i-a mistuit. 17. Si, ce este mai minunat, focul ardea si mai tare in apa care toate le stinge, pentru ca toata faptura este aparatoarea celor drepti. 18. Uneori para focului se domolea, ca sa nu arda fiarele cele trimise impotriva celor necredinciosi, si ei sa vada si sa cunoasca cum ca ii prigoneste judecata lui Dumnezeu. 19. Alteori; focul ardea in apa mai mult decat este puterea lui, ca sa nimiceasca astfel toate roadele tarii celor nedrepti. 20. Dar pe poporul Tau l-ai hranit cu hrana ingereasca si i-ai trimis din cer paine gata, fara de osteneala, si care avea toata dulceata si placea tuturor. 21. Si painea aceasta arata catre fii bunatatea Ta fata de ei, iar pentru cel care o manca avea gustul mancarii pe care o poftea. 22. Iar zapada si gheata rabdau focul si nu se topeau, ca sa cunoasca Israel ca focul cel arzator, care stralucea in zapada si in ploi, a mistuit roadele vrajmasilor; 23. Si iarasi acelasi foc isi lepada puterile, ca sa hraneasca pe cei drepti, 24. Pentru ca faptura, slujindu-ti tie, Celui care ai facut-o, se incordeaza pentru pedepsirea celor nedrepti si se domoleste spre facerea de bine a celor care se incred in Tine. 25. Drept aceea, schimbandu-se in toate aceste chipuri, ea slujea darului Tau celui a toate hranitor, potrivit dorintei celor care Te rugau; 26. Astfel ca fiii pe care i-ai iubit, Doamne, sa invete ca nu felurite soiuri de roade hranesc pe oameni, ci cuvantul Tau tine in viata pe acei care cred in Tine. 27. Fiindca ceea ce nu se strica de puterea focului, se topea, incalzindu-se de o usoara raza a soarelui. 28. Ca sa se inteleaga ca trebuie sa manecam si sa-ti multumim mai inainte de rasaritul soarelui si sa ne rugam tie din revarsatul zorilor. 29. Iar nadejdea celui nemultumitor se va topi ca gheata de iarna si se va scurge ca o apa nefolositoare. 1. Din cauza pacatelor cu care ati pacatuit inaintea lui Dumnezeu, veti fi dusi robi in Babilon de Nabucodonosor, regele Babilonului. 2. Si dupa ce veti intra in Babilon, veti ramane acolo ani multi si pentru mult timp, pana la al saptelea neam; iar dupa aceea va voi scoate in pace de acolo. 3. Si veti vedea in Babilon dumnezei de argint si de aur si de lemn, purtati pe umeri si care insufla teama neamurilor. 4. Paziti-va! Nu va asemanati cu cei de alt neam si teama sa nu va cuprinda inaintea acestor dumnezei, 5. Cand veti vedea multime dinaintea si dinapoia lor, inchinandu-li-se. Ziceti mai degraba in inima voastra: tie trebuie sa ne inchinam, Stapane! 6. Caci ingerul Meu cu voi este; El este cel care va purta grija de viata voastra. 7. Ca limba lor este netezita de un mester si ei sant imbracati cu aur si cu argint si sant minciuna si nu pot sa vorbeasca. 8. Si ca pentru o fecioara iubitoare de podoabe iau aur si din el fac cununi, pentru capetele dumnezeilor lor. 9. Uneori chiar preotii iau de la dumnezeii lor aur si argint si-l cheltuiesc pentru ei insisi. Ba chiar fac daruri din el si desfranatelor, in casele de desfrau. 10. Si-i impodobesc cu vesminte, ca pe niste oameni, pe acesti dumnezei de argint, de aur si de lemn; insa ei nu se pot apara nici de rugina, nici de viermi, 11. Cu toata haina de purpura pe care le-o pun. Le sterg chipurile, din pricina prafului din templu care se asaza gros pe ei. 12. Unul tine un sceptru ca un guvernator de provincie, dar n-ar putea sa ucida pe cel care l-ar jigni; 13. Altul tine in dreapta sabie sau secure, dar n-ar putea sa se razboiasca si sa se apere de hoti. 14. Prin aceasta se vede lamurit ca ei nu sant dumnezei; nu va temeti de ei. 15. Precum un vas care s-a spart nu mai este de folos unui om, tot asa este si cu dumnezeii lor, pe care ii asaza in temple. 16. Ochii lor sant plini de praful ridicat de picioarele celor ce intra. 17. Si precum se inchid din toate partile portile (temnitei) in urma unui om care a hulit pe rege si care va fi dus la moarte, tot asa si preotii intaresc templele acestor dumnezei cu porti, zavoare si bare, de teama ca ei sa nu fie furati de hoti. 18. Ei aprind lumini, si inca mai multe decat pentru ei insisi; acesti dumnezei nu sant in stare sa vada macar una singura din ele. 19. Ca si despre o grinda a templului, se zice ca launtrul lor este ros de viermii care ies din pamant, si ii mananca pe ei si vesmintele de pe ei, si ei nu simt. 20. Fata lor este innegrita de fumul care se ridica din templu. 21. Pe trupul lor si pe capul lor zboara liliecii, randunelele si alte pasari; sar chiar si pisici. 22. Dupa aceste semne veti recunoaste ca ei nu sant dumnezei; nu va temeti de ei! 23. Aurul cu care sant imbracati este numai pentru frumusete; dar daca nu-l freci de rugina, nu mai straluceste. Cand au fast turnati, ei n-au simtit nimic. 24. Ei au fost cumparati cu pret mare, desi in ei nu este suflare de viata. 25. Neavand picioare, sant purtati pe umeri, aratand neputinta lor rusinoasa oamenilor. Slujitorii lor sant de asemenea rusinati, caci cu ajutorul lor se ridica dumnezeii lor daca ei cad la pamant. 26. Daca ii pune cineva in picioare, ei nu se pot misca singuri; daca se apleaca, ei nu se pot indrepta; ci ca unor morti li se pun daruri inainte. 27. Preotii vand, in folosul lor, cele jertfite; de asemenea femeile lor sareaza o parte, fara a imparti ceva saracului si neputinciosului. Femei in stare de necuratie si femei lehuze indraznesc sa se atinga de jertfele acestor dumnezei. 28. Stiind deci din acestea ca ei nu sant dumnezei, nu va temeti de ei! 29. De ce dar sa fie numiti dumnezei? Fiindca femeile sant cele care aduc daruri inaintea acestor dumnezei de argint, de aur si de lemn. 30. In templele lor stau preotii cu haina rupta, cu capul si barbia rase, cu capul descoperit. 31. Si zbiara si striga inaintea dumnezeilor lor ca la ospetele pentru morti. 32. Preotii iau vesmintele dumnezeilor, ca sa imbrace cu ele pe femeile si pe copiii lor. 33. Daca li se face rau sau bine, ei nu sant in stare sa rasplateasca; ei nu sant in stare sa ridice un rege pe tron sau sa-l dea jos. 34. De asemenea nu sant in stare sa dea bogatie sau argint. Daca cineva face o fagaduinta si nu o tine, ei nu pot sa ceara socoteala de ea. 35. Ei nu pot scapa un om de la moarte, nici sa smulga pe cel slab din mana celui silnic, 36. Nici sa redea vederea unui orb nici sa scape pe un om din nevoie, 37. Nici sa aiba mila de o vaduva, nici sa fie binefacatori unui orfan. 38. Asemenea pietrelor scoase din munti sant acesti idoli de lemn, imbracati cu aur si cu argint. Cei ce slujesc lor vor fi rusinati. 39. Cum poate cineva sa gandeasca sau sa spuna ca acestia sant dumnezei? 40. Caldeii insisi ii necinstesc; daca vad un om mut, il aduc inaintea lui Bel si cer ca acest om sa vorbeasca, ca si cum dumnezeul (Bel) ar putea sa auda; 41. Ei nu sant in stare sa gandeasca ia aceasta si sa paraseasca pe acesti dumnezei, atat de mult le lipseste bunul simt! 42. Femei incinse cu funii se asaza la drumuri, ca sa arda tarate ca tamaie; 43. Cand una din ele, atrasa de vreun trecator, s-a culcat cu el, isi bate joc de vecina sa ca nu s-a invrednicit ca ea si ca funia ei a ramas nerupta. 44. Tot ce se face in jurul acestor dumnezei este minciuna. Cum poate cineva sa gandeasca sau sa spuna ca acestia sant dumnezei? 45. Facuti de tamplari si de argintari, ei nu sant nimic altceva decat ceea ce vor acesti mesteri ca ei sa fie. 46. Acesti lucratori care ii fac n-au mult de trait; cum ar putea sa fie dumnezei cele faurite de ei? 47. Ei nu vor fi lasat urmasilor lor decat minciuna si rusine. 48. Cand vin asupra oamenilor razboaie sau nenorociri, preotii se sfatuiesc unde sa se ascunda cu dumnezeii lor; 49. Cum dar nu puteti intelege ca nu sant dumnezei cei care nu se pot izbavi pe ei insisi de la razboaie sau de la nenorociri? 50. Pentru ca ei sant de lemn, imbracati cu aur sau argint, se va recunoaste mai tarziu ca ei nu sant decat minciuna; va fi limpede pentru toti, popoare si regi, ca ei nu sant dumnezei, ci lucruri de maini omenesti, si ca in ei nu se afla nici o lucrare dumnezeiasca. 51. Cui nu-i va fi, deci, lamurit, ca acestia nu sant dumnezei? 52. Caci ei nu pot sa puna un rege intr-o tara, nici sa dea oamenilor ploaie. 53. Nici sa-si faca dreptate, nici sa scape un asuprit de nedreptate; ei sant neputinciosi ca ciorile intre cer si pamant. 54. Daca focul cade pe templul acestor dumnezei de lemn, acoperiti cu aur sau cu argint, preotii lor vor fugi si vor scapa, dar ei ca niste grinzi vor arde in mijlocul flacarilor lor. 55. Ei nu se pot impotrivi nici regelui, nici vrajmasilor. 56. Cum poate cineva sa creada si sa gandeasca ca acestia sant dumnezei? 57. Nici de hoti si de talhari nu pot sa scape dumnezeii cei de lemn, imbracati cu argint si cu aur; indraznetii le vor smulge aurul si argintul si vor pleca cu imbracamintea care ii acopera; ei sunt neputinciosi sa-si dea ajutor. 58. Este mai bine a fi un rege care isi desfasoara curajul sau un vas de folos intr-o casa, de care se foloseste stapanul, decat a fi acesti dumnezei mincinosi; sau, inca, o usa la o casa, care pazeste ceea ce se gaseste inauntru, decat a fi acesti dumnezei mincinosi; sau un stalp de lemn intr-un palat, decat a fi acesti dumnezei mincinosi. 59. Soarele, luna si stelele, care stralucesc si sant oranduite spre un folos, sant ascultatoare; 60. De asemenea fulgerul este frumos de vazut cand izbucneste; de asemenea, vantul bate in toata tara. 61. Norii indeplinesc porunca pe care le-o da Dumnezeu de a strabate tot pamantul; si focul, trimis de sus sa mistuie munti si paduri, face ce i s-a poruncit. 62. Acesti dumnezei insa nu le sant asemenea nici in frumusete nici in putere. 63. De aceea nu se poate nici gandi, nici zice ca acestia sant dumnezei, fiindca nu sant in stare sa dea dreptatea si sa faca bine oamenilor. 64. Stiind deci ca acestia nu sant dumnezei, nu va temeti de ei. 65. Caci ei nu pot nici sa blesteme, nici sa binecuvanteze pe rege, 66. Nici sa arate printre popoare semne in cer; ei nu stralucesc ca soarele si nu lumineaza ca luna. 67. Fiarele pretuiesc mai mult decat ei; ele pot sa fuga intr-un adapost si sa se ajute singure. 68. In nici un chip nu ne este dovedit ca acestia sant dumnezei, deci nu va temeti de ei! 69. Ca o sperietoare intr-o bostanarie, care nu pazeste nimic, tot asa este cu dumnezeii lor de lemn, imbracati cu aur si cu argint. 70. Inca ceva: dumnezeii lor de lemn, imbracati in aur si argint, seamana cu o tufa de maracini intr-o gradina, pe care se asaza tot felul de pasari; sau cu un mort aruncat intr-un loc intunecos. 71. Dupa porfira si visonul care putrezesc pe ei, veti recunoaste ca ei nu sunt dumnezei. In cele din urma ei vor fi mancati si vor ajunge o rusine in tara. 72. Mai mult pretuieste omul drept, care n-are idoli; el nu va avea sa se teama de rusine. O PLASA A CELUI RAU ? Intre Cel ce a facut lumina si cel ce pastreaza intunericul, a fost si este intotdeauna un razboi. Pentru ca niciodata lumina nu se poate impaca cu intunericul. Daca s-a "intamplat" ca Dumnezeu sa iti deschida si tie ochii ca sa vezi unde te afli si sa te decizi pentru Dumnezeu, sa nu te astepti ca sa primesti de la cel rau o felicitare pentru acest lucru. El, de fiecare data cand va avea sansa te va ataca cu multa siretenie in anumite zone ale vietii tale, si va face acest lucru chiar prin cine nu te astepti, sau te astepti cel mai putin. Pentru ca una din cele mai mari arme pe care satan le poate avea impotriva ta, esti chiar tu insuti. Si uneori lupta cu tine insuti poate fi deosebit de grea. 1 Petru 5:8-10, dar, chiar si in acest fel trebuie sa stii ca nu esti tu, sau eu, singurii care trec prin astfel de incercari, si fratii nostrii au aceleasi probleme ca si noi, dupa cum ne arata Cuvantul. Iata domeniile in care te poate ataca cel rau : 1- Zonele tale ranite din trecut. 2- Zonele tale vulnerabile din prezent. 3- Acele domenii din viata ta nededicate in intregime Domnului. 4- Aspiratiile tale de viitor, in care el va incerca : a - fie blocarea lor (daca poate, pe cat posibil ) b - fie ruinarea lor totala (daca observa ca poate face acest lucru), daca vede ca poate avea acces la aceste lucruri. Cum poate face acest lucru ? Biblia ne arata ca uneori vrajmasii pot fi chiar cei din casa ta (Mica 7:6; Luca 12:52-53; Mat.10:35,36), si daca acolo are acces, el o poate face cu eficienta. Un alt mod prin care cel rau poate lucra, este prin acei frati care judeca "incorect" anumite lucruri spirituale. Este vorba despre acei frati care judeca lucrurile dupa gandirea lor si nu cauta sa cerceteze lucurile dupa gandirea Domnului. Folosind astfel mijloacele de amagire ale celui rau, impreuna cu acei "oameni lesne crezatori " ( Ef.4:14 ; Rom.16:18), care cred orice le spun altii fara sa mai verifice daca ce aud este adevarat sau nu. Acesti oameni lesne crezatori pot fi folositi foarte usor pentru a intinde o capcana pentru sufletele curate. Si poate ca se gasesc multi din acestia in poporul Domnului. Acestia ajuta de fapt lucrarea celuilalt in biserica si anume a celui rau. Un astfel de exemplu este Iosif cu sotia lui Potifar (Gen.39:7-23). Aparent viitorul lui Iosif arata foarte eficient ruinat, chiar daca nici pe departe nu s-a intamplat ce sustinea sotia lui Potifar. Practic Iosif nu mai avea nici o sansa. Satan s-a bucurat ca acest lucru i-a reusit impotriva lui Iosif, probabil ca a zis gata l-am aranjat si pe acesta definitiv. Dar cand Dumnezeu a intervenit, Iosif din inchisoare a ajuns direct prim ministru, Dumnezeu a schimbat raul, desi s-a folosit de el pentru a-l incerca pe Iosif. Dar la timpul potrivit Domnul l-a scos de acolo si l-a pus mai sus decat toti vrasmasii lui. El poate face asa si cu tine pentru ca este un Dumnezeu mare, puternic si viteaz, si felul sau de a lucra nu s-a schimbat inca. In fata acestor lucruri Iosif nu s-a pierdut, el si-a pastrat curatia sufletului si a trupului chiar si in timpul acestor incercari. Oricare ar fi incercarile tale nu descuraja si nu da inapoi. Pastreaza-ti mai departe curatia trupeasca si sufleteasca. Sa stii ca Dumnezeu nu te-a uitat, chiar daca la prima vedere asa pare. Si pe Iosif l-au vandut chiar fratii sai de trup, si bineinteles ca nu i-a fost usor. Poate ca nici tie nu iti este usor, dar rezista, dincolo de toate aceste lucruri e Domnul care te asista si El vrea sa fi biruitor poate mai mult decat vrei tu. El este Cel care controleaza toate aceste situatii, pentru ca El este un Dumnezeu viteaz. CUM SA TE APERI : Observa care sunt domeniile din viata ta in care cel rau te poate ataca. Observa la acele domenii, care este slabiciunea ta de care el se poate folosi. Adu aceste lucruri, pe care el le poate folosi impotriva ta, inaintea lui Dumnezeu. In toata aceasta lupta cauta sa nu ai nimic nemarturisit (ascuns, nestiut de nimeni), pentru ca el va folosi cu eficienta aceste lucruri. Daca ai facut acesti pasi cu bine, urmatorul este acesta : Scutul Credintei - Efes 6:16 - Cand cel rau te va ataca din nou, pentru ca tu ai adus acum toate lucrurile de mai inainte la Domnul, poti sa folosesti acum - Scutul Credintei - Adica, respinge atacul celui rau, bazandu-te pe faptul ca tot ce tu ai, este acum inaintea Domnului, si el numai are acces la tine pentru ca numai are cu ce sa te prinda, odata ce tu le-ai adus pe toate la Domnul si nu mai este nimic ascuns sau nemarturisit. Numai in aceasta situatie de mai sus poti face ce a zis Petru ( 1 Pet.5:9 ) " Impotriviti-va diavolului si el va pleca de la voi". CU TOATA MINTEA In Marcu 12:28-31 Domnul Isus este intrebat care este cea mai mare porunca. Ca raspuns, Domnul Isus spune care este cea mai mare porunca, si adauga ce se spunea si in vechime: Sa iubesti pe Domnul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau cu tot cugetul tau si cu toata puterea ta . Sa il iubesti pe Domnul tau cu tot cugetul tau. Cuget, a cugeta, cugetare , deci se refara la gandirea omului, mai precis la minte. Asta ar insemna ca Dumnezeu doreste sa il iubim pe El cu toata mintea noastra. Si nu este o dorinta a Sa, ci este o porunca pentru noi. 1 Tes. 4:8 - De aceea cine nesocoteste aceste invataturi, nu nesocoteste pe un om, ci pe Dumnzeu Ce facem noi ? Il iubim pe Domnul cu toata mintea noastra ? Ps. 1:2 Cuvantul Domnului spune ca , isi gaseste placerea in legea Domnului si zi si noapte cugeta la Legea Lui. Zi si noapte, aceasta inseamna mereu sau chiar permanent. Daca ne amintim bine despre marile nave maritime care circula pe mari si oceane, si ne gandim cum sunt ele conduse, in acelasi fel poate functiona si mintea si inima omului. Capitanul sta sus in cabina de comanda si de acolo comanda ce? De acolo comanda motoarele vasului. Pentru ca de sus vede incotro se indreapta nava dar forta motrica a vasului e in sala motoarelor si capitanul are un panou prin care comanda sala masinilor. Dar inainte exista un fel de teava prin care capitanul vorbea cu cei din sala motoarelor pentru a le comunica ce sa faca si cum sa foloseasca motoarele Cam in felul acesta se intampla si cu omul. Cum merge mintea lui, asa va merge si inima lui Incontro se indreapta mintea, inima ii urmeaza. De aceea Domnul Isus spune : unde va fi inima voastra acolo va fi si comoara voastra. Cat din mintea ta folosesti tu in mod obisnuit pentru Domnul ? Cat la suta din inima ta folosesti tu in mod normal pentru Domnul ? Un studiu medical inceput undeva prin anii 1930 sau mai devreme, a facut observatii in privinta creierului uman in decursul a mai multor zeci de ani. Studiul a fost publicat acum cativa ani in ziare si reviste de specialitate. Acest studiu arata ca majoritatea oamenilor folosesc cel mult 60 % din capacitatea lor mintala si aceasta cand vorbim despre oameni intelectuali. Oamenii medii folosesc 45 - 50 % din mintea lor. Iar ceilalti folosesc doar 25- 30 % din mintea lor. Dar ce ne facem cu porunca ? Porunca este cu toata mintea, nu cu un sfert, nu jumate, nu trei sferturi, ci toata. Tu cata folosesti pentru Domnul ? Sa descoperit ca doar trei oameni au fost pana acum pe glob care si-au folosit mintea in proportie de 95 la suta. Se vorbea despre o femeie, apoi un rus ( care avea proportiile mai mari ale capului), iar al treilea se vorbeste despre Albert Einstein. Despre el specialisti spunea ca creierului sau ar fi putut tine loc de sala de biblioteca, asa era de dotat. In el era inmagazinate atatea cunostinte ca putea usor sa tina loc unei biblioteci mijlocii. Cu toate aceastea capacitatea sa, era folosit in proportia de 95 % . Il iubesti tu pe Dumnezeu cu toata mintea cu care El te-a inzestrat? Avand in vedere ultimile descoperiri in aceasta privinta se pare ca raspunsul va fi, nu ... Ca sa implinim porunca trebuie sa facem ca si in Ps 1:2 . Numai daca zi si noapte cugetam la Cuvantul Sau 1 Petru 1:13 - Probabil ca Petru a sesizat acest lucru deoarece el scrie in felul urmator : Incingeti-va coapsele minti voastre, fiti treji A incinge mintea, daca ne gandim la acest cuvant, vedem ca si Domnul Isus l-a folosit. El a luat un stergar si s-a incins cu el, adica sa pregatit pentru ca urma sa faca ceva. Deci si Petru sugereaza aici sa ne pregatim mai mult mintea noastra pentru Domnul, si sa o pregatim din ce in ce mai mult, pentru ca Cuvantul lui Dumnezeu sa locuiasca din belsug in inimile noastre - Col. 3:16 - si daca va fi asa, atunci cand vei fi pus la zid, singurul lucru care va iesi din gura ta va fi ceea ce ai semanat in mintea ta, dupa cum spunea apostolul credintei Smith Wigglesworth. De aceea incinge-ti mintea ta cu Domnul si Cuvantul Sau ca sa poti fi pregatit. 1- Discutia cu cel rau. Primul pas pentru alunecarea in pacat este discutia cu cel rau. Dar nu orice fel de discutie ci este vorba despre acea discutie de pe o pozitie gresita a unui crestin cu cel rau. Daca crestinul isi pastreaza pozitia sa in Domnul atunci nu va aluneca in pacat. Dar de obicei cand cel rau vine sa discute cu un crestin, el va cauta sa il scoata din pozitia sa. El va veni raspandind indoiala si neincredere asupra Cuvantului lui Dumnezeu, asupra promisiunilor Sale si asupra felului in care tu privesti la Domnul, adica a pozitiei tale in El. Daca tu il asculti atunci foarte usor pozitia ta va incepe sa se schimbe si pe masura ce il asculti el te va scoate de pe pozitia ta. Satan este foarte viclean la fel a procedat si cu Eva, doar i-a strecurat indoiala si ia a si primit-o in inima, asa va incerca si cu tine dar cu ceva personalizat. Intai i-a atras atentia, apoi cu multa siretenie i-a strecurat indoiala, curios este insa faptul ca Eva a acceptat foarte usor. 2- Privirea pacatoasa. Dupa ce a scos-o pe Eva de pe pozitia sa, o putem vedea pe Eva ca priveste pomul de pe o alta pozitie si cu o alta perspectiva. Ea foloseste acum viziunea celui rau asupra pomului. Probabil ca a trecut de mii de ori pe langa acel pom dar acum era altceva, acum ea folosea o alta viziune in privinta pomului, si anume pe cea a celui rau. Pozitia ei de dinainte era intr-o ascultare de Domnul si nici nu baga in seama prea mult acel pom, pana cand cineva ia atras atentia asupra lui si ea nu a mai luat in seama porunca Domnului. Deci a intervenit schimbarea vederii asupra lucrurilor sub influenta lui Satan. 3- Acceptarea pacatului ca viziune Folosind acum aceasta vedere asupra pomului din unghiul descris de Satan sub influenta si viziunea acestuia, el a "parut" a fi "... de dorit sa deschida cuiva mintea..." Ea a acceptat deci schimbarea viziunii ei de mai inainte asupra pomului, crezand ca de fapt satan are dreptate si Dumnezeu i-a mintit, si nici nu se mai gandeste la porunca lui Dumnezeu. Pentru ca acum pomul arata " de dorit sa deschida cuiva mintea", lucru pe care pana atunci nu il aratase deloc !!! 4- Pacatul ca fapta, actiune. Privind la pom in felul acesta ea lasa deoparte porunca lui Dumnezeu, fara se se gandeasca prea mult la ea si trece la actiune dupa viziunea schimbata pe care o avea acum. Dumnezeu ne-a ascuns ceva bun, a gandit ea.....dar aceasta i-a spus-o Satan !!! Chiar daca Dumnezeu ne pune anumite margini de care sa nu trecem, El le pune pentru binele nostru si nu pentru raul nostru. Dar uneori ne i-a mult timp sa intelegem asta, si cand intelegem e bine sa nu fie tarziu pentru noi. 5- Raspandirea pacatului. Omul ca fiinta sociala, impartaseste si altora din viziunea si experienta sa indiferent daca e buna sau nu. Si uneori asa lucreaza si mijloacele de amagire (Efes.4:14,15), atunci cand impartasesti din viziunea si experienta altora fara sa cercetezi mai inainte ca sa vezi cum stau lucrurile. Datorita firii lui pacatoase omul este mai receptiv la rau decat la bine, parca ii place mai mult altceva decat binele dat de Dumnezeu. Ea a dat si barbatului ei, si probabil ca sa gandit ca ia dat ceva foarte bun ... si noi stim acum cat de bun a fost. 6. Care a fost rezultatul ? Rezultatul a fost un dezastru, (Gen.3:16,17). Cand apare Dumnezeu, atunci apare si adevarata realitate a lucrurilor. Atunci sa vazut ca foarte putin din varianta viziunii lui Satan a fost adevarata si anume, numai partea cu "raul". - Astfel Eva si Adam a realizat mai tarziu ca de fapt tocmai au cunoscut raul, pentru ca binele il cunosteau mai dinainte. Alegerea lor a marcat existenta oamenilor pe pamant. Alegerea ta iti va marca locul unde iti vei petrece vesnicia dincolo, dar si felul in care vei trai aici in locul in care locuiesti. De atunci Satan s-a specializat in a pacali pe oameni si sunt multi care traiesc asa. Dar exista si oameni care s-au specializat in a alege sa il asculte pe Dumnezeu pentru viata lor, si sa distruga lucrarile celui rau. Tu ce varianta alegi pentru viata ta ? Nu pot fi decat doua, a lui Dumnezeu sau a celuilalt, si nu exista situatie de mijloc. O NOUA ZI Fiecare zi care vine este o noua zi. Uneori depinde si de tine daca va fi frumoasa sau nu. Si nu mai este nimeni ca Ezechia care sa aiba ocazia sa se dea timpul inapoi pentru el. Deci fii atent sa nu gresesti. Nici o zi nu este ca cealalta, si daca totusi ti se pare a fi o zi obisnuita, care seamana cu alta, atunci fa din ea o zi neobisnuita. Incearca sa incepi fiecare zi cu Domnul, si atunci poti face din ea o zi buna, atat pentru tine cat si pentru cei din jurul tau. Adu-ti aminte aminte ca in aceasta zi tu trebuie: - Sa nu te certi ( asa fara motiv cu toata lumea din jur ). - Sa nu fii suparat / imbufnat ( cu un nor deasupra ). - Sa nu fii mofturos. (chiar daca ceva nu iti place ) - Sa nu fii nepoliticos. (chiar daca e vorba de persoane dezagreabile ) - Sa nu fii badaran ( Dumnezeu a creat oamenii gentili, draguti, distinsi, blanzi). - Sa te porti cu atentie cu cel/cea de langa tine, nu esti numai tu singurul care traieste aceasta zi. - Sa fii vesel si optimist ( dar nu peste masura ) - Sa acorzi incredere ( chiar si celor care nu merita ) - Sa fii ospitalier (atat cat e posibil, daca nu se poate ca cei din vechime) - Sa dai prioritate pe trecerea de pietoni cand esti cu masina. - Sa nu picuri fara oprire precum o streasina. In felul acesta poti face din aceasta zi o zi deosebita si poate chiar placuta atat pentru tine cat si pentru cei din jurul tau . Cuvantul spune : daca faci bine, vei fi bine primit dar daca faci raul Genesa 4:7 . Fa altora cum ai dori sa ti se faca tie, traieste ca un crestin adevarat, nu numai pe dinauntru dar si pe dinafara. Astfel oamenii din jur vor vedea ca mai exista si exceptii si ca inca mai sunt oameni civilizati pe aceasta planeta. Nu fi ca acei copii mici care cred ca toate li se cuvin numai lor. Revers Reversul ar fi: Traieste ca si cum tu ai fi singurul de pe planeta, si doar tie ti se cuvin toate lucrurile, si asta fara nici o indoiala. Tu fiind desigur cel mai bun si unicul . In acest fel vei deveni din ce in ce mai trist si mai singur, atat pe verticala cat si pe orizontala. NU AM TIMP !! Dumnezeu a creat spatiul si timpul, dar numai pentru oameni. El este in afara timpului si a spatiului. Insa omul modern trece acum printr-o autentica criza de timp, mai ales dupa ce a trecut de secolul vitezei. Probabil ca acum s-a trecut la secolul super vitezei deoarece peste tot intalnesti expresia - " Nu am timp " - Aceasta devenind ca un termen uzual al vorbirii de zi cu zi. Chiar si adolescentii si copiii au ajuns sa spuna "nu am timp". Peste tot in marile orase oamenii se grabesc, alearga incoace si incolo si daca intrebi pe vreunul din ei ceva, toti spun ca nu au timp. Oare de ce ? Din cate stim, istoria arata ca ziua are inca acelasi numar de ore ca si acum 2000 de ani si totusi oamenii de atunci aveau timp. Acum 2000 de ani nu existau troleibuze, tramvaie, autobuze, metrou, tren (ba inca si sageata albastra), avioane, si altele. Si totusi omul nu are timp. De ce ? Pentru ca munca la patron cere cel putin 10 ore si pe langa asta, este platita putin. Sau daca nu e platita putin, inflatia face ca banii sa nu ajunga pentru tot ce ai nevoie in casa. Astfel omul trebuie sa alerge in plus ca sa mai faca rost de bani. Sa presupunem ca asa ar fi... Dar in privinta copiilor? Aici care ar fi problema, nici ei nu au timp? Ei de ce nu au timp? Pai, probabil ca in privinta romanilor, materia este prea condensata si fac fata cu greu. Sau, sunt prea multe carti pentru aceeasi materie, si ei trebuie sa le invete pe toate. (Dupa cum s-a vazut la bac. !) Parca incepe sa devina interesant. Deci suntem mult mai in viteza decat acum 2000 de ani si totusi avem mai putin timp decat aveau oamenii de atunci. Si atunci cam care ar fi avantajul ? - Fiecare om are nevoie de timp in mai multe ramuri ale vietii sale. Altfel Dumnezeu ar fi creat roboti si nu oameni supusi timpului si spatiului. Este nevoie de timp : -pentru tine insuti, in mod special. -pentru familie, -pentru servici, -pentru Dumnezeu, -pentru studiu si crestere spirituala, -timp pentru copii, -timp pentru prieteni, -timp pentru observatii si hoby-uri personale, -timp pentru biserica, -timp pentru rugaciune, -timp pentru masa, doar de trei ori pe zi.... -timp pentru aprovizionare, cumparaturi si altele -timp pentru servici si avansare profesionala ... sau pentru cresterea eficientei la servici.... Si iata ca s-a facut o lista intreaga de cereri. Dar de unde atata timp ? Si totusi aceste nevoi exista si ele trebuiesc acoperite. Fiecare om se naşte cu instinctul de a face cât mai multe lucruri într-un timp cat mai scurt. Poate ca mai stim cu toti vechea placa cu orarul fiecărei persoane care trebuie să fie unul foarte bine gandit si pus la punct, lucru care se intampla acum foarte rar. Problemele ajung usor sa ne depaseasca si ne fac astfel sa descurajam, pentru ca lupta cu timpul este o lupta grea. Si nu este deloc usor sa faci toate lucrurile contra cronometru. Când nu reuşim să facem ceva ce ne-am propus dăm întotdeauna vina pe timp. Oricum numai el este de vina. Probabil ca in aceste ultime secole s-a cam dereglat !!! Visul omului de a avea intotdeauna timp in plus la dispozitie, s-a cam spulberat. Astfel ca, desi suntem in secolul supervitezei, omul a ajuns sa fie un fel de sclav al timpului, si este mereu "presat" de timp. Si totusi, parca acum 2000 de ani nu era asa. Nu ? Genesa 4:9,10 - Existenta omului pe pamant este destul de indelungata si s-ar cere de la el mai multa experienta si responsabilitate pentru actiunile sale. Dar in loc de experienta si responsabilitate de cele mai multe ori ne trezim ca nu ne dam seama de lucrurile pe care le facem. Si daca totusi ne dam seama o facem cu greu. Aceste versete il arata pe Cain care l-a ucis pe fratele sau Abel, probabil inciudat ca jertfa lui a fost primita si a sa nu. El insa nu pare sa realizeze ce a facut. Cain la intrebarea Domnului "unde este fratele tau Abel ?" El raspunde simplu "Nu stiu" si chiar ofensat continua " sunt eu pazitorul fratelui meu?". Adica ideea pe care el o arata este cam in felul urmator : "ce ma intrebi pe mine de fratele meu", lucru care ne arata ca poate fi vorba de un soi de inconstienta. A fost nevoie atunci de acel glas infricosator al lui Dumnezeu "Ce ai facut ?" pentru ca sa il trezeasca la realitate si Cain sa realizeze in sfarsit ca a facut ceva extrem de rau. Astfel de lucruri se mai intampla chiar si in timpurile noastre. Sunt multe persoane prin biserici care merg si nu stiu incotro se indreapta, cu multe lucruri neiertate si nemarturisite pentru simplul motiv ca ei nici nu realizeaza ce au facut. Iar Domnul asteapta si tot asteapta ca ei sau noi sa ne trezim si sa ne dam seama cum umblam inaintea lui Dumnezeu. Si in ultima instanta asa cum parintii se poarta cu copiii lor si Domnul va lua atitudine fata de faptele noastre si ne va pedepsi daca nu suntem in stare sa ne dam seama ce am facut si sa indreptam lucrurile la timp pentru ca Domnul sa vada ca suntem responsabili de lucrurile pe care le facem. Tocmai din acest motiv exista Cuvantul Lui Dumnezeu Biblia, care sa ne faca constienti pe ce cale umblam si mai ales cum umblam pe aceasta cale. Pentru un crestin inconstienta este o boala grava care duce spre pedeapsa in mod sigur si inevitabil. Dar nu numai atat, cei care au trecut prin asa ceva si s-au trezit stiu ca aceasta boala - inconstienta - se plateste scump. Si daca nu se indreapta poate duce chiar la lepadare. Filipeni 3:12,13 Pavel arata de multe ori in epistolele sale ca e bine sa mergi pe Calea Domnului ca un atlet sau ca un soldat. Mereu crescand, invatand si antrenandu-se pentru a fi pregatit pentru lucrurile care il asteapta, si mai ales pentru marea nadejde a crestinului. Dar se pare ca uneori in viata crestinului mai apar si lucruri negative care il pot urmari, ceva asemanator tepusului lui Pavel F.A. 26:14. Este adevarat ca lucrurile care au trecut prin viata noastra ne fac sa fim cine suntem acum. Si ca fara un trecut poate nu ar fi un prezent. Dar Pavel spune :"Uitand ce este in urma mea", ca sa pot alerga cu toata puterea mea, inainte. Exista anumite lucruri in trecut la care numai amintirea lor pot sa te tina pe loc, iar uneori chiar sa te traga inapoi. Chiar si David avea astfel de lucruri in trecutul sau, desi Dumnezeu a spus despre el ca este " un om dupa inima mea". Un astfel de exemplu este atunci cand David, de frica, a facut pe nebunul in fata regelui Achis ( 1 Sam.21:10-15). Daca cineva i-ar fi amintit permanent lui David acest lucru, normal ca David ar fi inceput sa aiba probleme sau ar fi inceput sa isi "trateze" acesta problema, cum a facut si cu celelalte (Ps.51 ). Domnul permite uneori ca sa existe astfel de intamplari in viata crestinului, 1 ca sa se cunoasca pe el insusi si sa se vada pe el insusi cum se comporta intr-o astfel de incercare. 2 Ca Domnul sa ii incerce inima ca sa il cunoasca ce va face in astfel de situatie. 3 ca sa invete sa se comporte in astfel de situatii si sa invete sa se stapaneasca, (daca situatia ii permite). " Uitand ce este in urma mea", vrea sa ne arate ca viata nu sa sfarsit acolo la acea incercare, chiar daca a fost foarte greu, si a fost o experienta grea. Poate ca mai este multe timp pana la capatul zilelor noastre si viata continua mai departe mereu. Si noi trebuie sa crestem mereu, sa ne maturizam si sa ne pregatim mereu pentru nadejdea noastra care trebuie sa vina. Nu trebuie sa excludem din mintea noastra astfel de intamplari dar putem sari peste ele (Cant. Cant. 2:8), ca sa nu cadem si ca sa putem merge in intampinarea mirelui atunci cand va veni. Sa le aducem inaintea Domnului si sa le tratam, cum a facut si David (Ps 32; Ps 51). Aruncandu-ne spre ce este inainte, adica obligandu-ne astfel sa nu ramanem pe loc, blocati de astfel de intamplari si nici sa nu ne intoarcem inapoi, aratand-ne astfel dragostea noastra pentru mantuitorul nostru Domnul Isus Hristos. Tit 2:13 Asteptarea nu este un lucru usor, mai ales acum intr-un secol al supervitezei. Asteptarea nu este ceva ce se gaseste cu usurinta in firea omului, mai ales atunci cand ea se lungeste si pare ca nu se mai termina. De cele mai multe ori asteptarea este un lucru greu pentru om, si numai cel care se adaposteste in Dumnezeu poate face fata acesteia. La un moment dat tot asteptand omul firesc incepe sa dea semne de nervozitate, de nerabdare, de plictiseala si il poti vedea cum se ridica la un moment dat si spune: "Gata domnule, m-am saturat, pana cand sa astept nu vezi ca numai vine?" Lui Avraam Domnul i-a promis un fiu. El a inaintat in varsta dar copilul nu a venit, atunci probabil ca cineva si-a pierdut rabdarea si i-a dat pe roaba ei Bilha care i-a nascut lui Avraam un fiu. Asa a aparut Ismael si din cauza aceasta Israelul are mereu probleme cu arabii. Nu era fiul promis dar era un fiu care putea fi mostenitor acum, putin mai tarziu insa a aparut si Isaac (raset) dupa ce Sara a ras cand Domnul i-a spus ca peste un an va avea un copil. De obicei asa se intampla cand nu ai rabdare si probabil de fiecare data cand il striga pe Isaac isi aducea aminte de rasul ei. Luca 2:26 - Simeon insa era un om rabdator, el a asteptat ca sa il vada pe Domnul Isus. El era sigur ca nu va muri pana sa il vada, desi era inaintat in varsta, pentru ca asa i sa spus. El a asteptat cu rabdare si incredere. Si pentru el timpul a venit. Asteptarea trebuia sa fie : - Plina de incredere - Plina de rabdare - Plina de speranta - Plina de pace - Plina de statornicie - Fara tulburare - Activa si nu inactiva O asteptare plina de rabdare dovedeste increderea in promisiunile lui Dumnezeu prin statornicie activa, si printr-o viata crestina curata. De multe ori asteptarea sporeste nesiguranta iar increderea si statornicia sunt puse la incercare, dar crestinul trebuie sa le trateze prin Cuvantul Domnului si cu promisiunea Sa. Statornicia mentine crestinul in fata nesigurantei, iar rabdarea il fereste sa ia decizii gresite impins de nesiguranta (Prov 4:23). Asteptarea Bisericii pentru promisiunea lui Dumnezeu nu trebuie sa fie o stare de inactivitate. Ea trebuie sa fie o continua actiune de pregatire pentru a putea fi gata atunci cand trambitele vor rasuna si asteptarea va lua sfarsit. Aceasta fiind o stare spirituala pentru crestin, aceea de a sta cu ochii atintiti spre cer cautand si grabind venirea Domnului Isus, el insusi fiind gata pregatit pentru intampinarea Domnului. (1 Cor.1:6-8 ; 2 Pet.3:11-13; Evrei 9:28) Omul a fost creat de Dumnezeu si traieste intr-un univers creat de Dumnezeu cu atata maiestrie si intelepciune care sa arate ca in haina lui adevarata (Iov 38:14). Acest univers este pentru omul limitat in timp si spatiu aproape infinit. Dar intorcandu-ne la om, din punct de vedere al trupului omenesc desi actioneaza ca si un intreg, o unitate, el vede, gandeste, se misca si actioneaza, este la randul sau facut din mai multe componente vitale pentru trup si pentru existenta sa pe pamant. Lipsa unuia sau mai multor componente din trup face ca omul respectiv sa nu mai functioneze ca un om normal. Astfel omul este si el un univers interior creat de Dumnezeu dar perceput de el insusi ca si o unitate. Cum adica omul este un univers interior ? Ca si universul care este creat din mai multe planete, stele, galaxii, constelatii etc. tot asa si omul este format din anumite "componente" vitale trupului. Aceste componente sunt destul de multe si stiinta din timpul nostru ne permite sa vedem acum, prin anumite studii medicale facute asupra omului, felul in care acestea lucreaza in trup. Deci si omul are in componenta sa inima, rinichi, ficat, plamani, creier, sistem de vase sanguine, articulatii, sistemul nervos, centru motor si altele. Daca una din aceste componente sufera, tot trupul sufera intr-o anumita masura totul depinzand de organul sau componenta afectata. Cand Domnul vine si cerceteaza pe om, El il cerceteaza cu totul, Adica atat ca trup cat si ca suflet. Domnul cerceteaza inima si rarunchii (rinichii) ne spune Scriptura (Ps.139:13). De ce cerceteaza Domnul dupa inima, rinichii ? Pentru ca se spune ca dupa inima, rinichii ar arata cel mai bine emotiile interioare ale trupului respectiv, fiind, se pare, locul unde se pot gasi atat emotiile prin care trece omul, deci exterioare trupului, cat si problemele prin care trece trupul ca stare sanatate, deci interioare trupului. Astfel Domnul afla atat emotiile noastre cat si situatia de sanatate trupului respectiv. O alta parte interesanta este ficatul. Prapurele ficatului de animal se aducea ca jerfta inaintea Domnului Lev.4:9. Ficatul devenise atat de interesant in vechime incat unii imparati se inchinau la el si chiar il intrebau ce sa faca in situatii delicate Ezechiel 21:21. In cartea apocrifa Tobit preluata de Biblia ortodoxa (si pe care o gasiti si pe acest site), fiul lui Tobit pentru a face fata unui demon este sfatuit de un inger sa foloseasca inima, ficatul si fierea unui peste mare pentru a putea indeparta demonul ( Tobit 6:1-6 ). Deci omul traieste intr-un univers si la randul sau el insusi este un mic univers. Un univers exterior si un univers interior, dar perceput ca un intreg, o unitate, un ansamblu de organe functionale care face un trup viu sa functioneze. Se spune ca fiecare om are aventura sau intamplarea vietii sale, adica acea aventura care ii va marca viata sa. Fie ca vine mai devreme fie ca vine mai tarziu totusi aceasta va veni, si poate chiar atunci cand te astepti mai putin. Insa pentru fiecare, aceasta aventura, intamplare sau incercare este particulara, si deosebita de la persoana la persoana si rar se poate asemana una cu alta. Pentru crestini aceasta se poate numi incercarea sau intamplarea vietii lui, locul de unde toate lucrurile lui au inceput sa capete un anumit aspect influentate fiind de intamplarea respectiva. Este vorba despre intamplarea care ti-a schimbat viata si pe care nu o vei uita niciodata. Gasim in biblie personaje care au trecut prin astfel de intamplari ? Una din ele ar putea fi Iosif. Desi intamplarea vietii sale a inceput cu vanzarea lui de catre chiar fratii sai de trup totusi Domnul a fost tot timpul cu el si a schimbat tot raul in bine, astfel a ajuns acolo unde el trebuia sa ajunga. Desi vandut ca sclav si apoi ajuns la casa lui Potifar de acolo el merge direct in temnita, dovedind astfel loialitatea sa fata de Domnul sau. Dar mana Domnului a fost puternica si intr-o singura zi el devine prim ministru al Egiptului. A fost aventura sau intamplarea vietii lui care impreuna cu Domnul a capatat forma si sens, si i-a schimbat cu totul viata in bine. David desi era doar un tanar care mergea cu animalele la camp el ajunge sa il doboare pe cel mai mare razboinic al Filistenilor si luptatorul de care toti vitejii lui Israel fugeau. El a fost ajutat si protejat de Dumnezeu. A fost aventura care i-a schimbat viata sa, si in care a mers impreuna cu Dumnezeu pentru ca el era apropiat de Domnul, si era smerit. Isaac statea visand singur pe camp si deodata apare o caravana cu care era adusa sotia lui pe care nu o mai vazuse niciodata, dar care ii va schimba viata dintr-un om singur intr-un sot. Rut de asemeni dintr-o viata aparent ruinata, prin mana puternica a lui Dumnezeu viata ei se schimba si devina iarasi sotie. Si sotie a unui om deosebit si a unei spite de neam din care mai tarziu se va naste Domnul Isus. Si mai sunt multe alte intamplari de felul acesta. Dar la un moment dat poate ca vine si randul tau. Te-ai pregatit ? Aventura vietii tale poate fi buna si fructuasa pentru tine numai daca intri in ea impreuna cu Domnul, altfel nu se stie unde duce. El este Cel care cunoaste Calea si stie incotro trebuie sa mergi, chiar daca la inceput nu se zareste nimic. Nu te teme, Domnul e acolo El stie intotdeauna ce face, El niciodata nu a gresit si nu va gresi nici in privinta ta. Dupa cum se vede mai sus o aventura nu e intotdeauna ceva usor, pot fi la orizont urcusuri grele si periculoase, prapastii si vai adanci, dar Domnul este un viteaz mare si puternic care poate sa schimbe totul dupa cum doreste El. De-alungul timpului toti care au mers impreuna cu El au reusit, si nu numai pe pamant ci au un loc si in Imparatia Sa cereasca. Alege-L pe El ca si calauza ta permanenta si atunci toate lucrurile din jurul tau vor capata sens si se vor transforma in bine pentru tine. Printre cei care au suferit de aceasta boala, in Biblie, sa gasit si Saul. Domnul la atentionat pe Saul de doua ori si nici macar a treia oara nu sa intors la Domnul . De aceea Domnul la si lepadat, dar nu inainte de ai acorda sansa sa se intoarca. Ultima data el a apelat chiar la o vrajitoare. INCA UN AN La sfarsitul fiecarui an, ridici ochii si privesti in urma. A fost un an bun ? A fost un an mai putin bun ? Fie intr-un fel fie in altul vei simti raspunsul in inima ta. Apoi poate vei ridica ochii si vei privi spre viitor si speri in inima ta ca ce nu ai reusit in anul care a trecut, sa reusesti in acest an care apare acum la orizont. Pentru asta insa trebuie sa ai speranta. Cartea lui Enoh spune ca exista un anumit inger care este desemnat pentru a se ocupa de speranta oamenilor. Roaga-te Domnului sa iti dea speranta Sarbatorile de sfarsit de an sunt frumoase si deosebite si uneori trebuie sa le astepti un an de zile ca sa apara iarasi. Dar daca aceste sarbatori sunt deosebite, oare cum va fi marea sarbatoare din cer la nunta Mielului? Daca sarbatorile acestea pamantesti iti misca inima, gandeste-te cum va fi cealalta sarbatoare cereasca. Pavel se gandea mereu la acest lucru si se pregatea pentru ea. Te mai pregatesti si tu? Nici o sarbatoare de aici oricat ar fi de mare nu se poate asemana cu aceea de sus, si oricat de mare ar fi efortul tau ca sa te pregatesti pentru ea, acea sarbatoare merita efortul tau si al meu pentru a putea participa la ea. Va trece inca un an, si cu fiecare an care trece acea sarbatoare cereasca este tot mai aproape. Nu iti pierde speranta pe drum, fii pregatit. Si daca nu esti, atunci inca mai este timp ca sa te pregatesti. Numai gandeste-te la ce sarbatoare mareata te asteapta acolo, lucruri care la inima omului nu au ajuns si mintea omului nu le-a gandit, asa va fi acolo. Si acolo vei putea sa fii si tu. Cuvantul dat si promisiunea facuta de obicei au o mare valoare in viata oricarui om. Oameni se cunosc intre ei bine in privinta aceasta: "cutare isi tine cuvantul dar celalat ai grija ca una spune si alta face". Un om cinstit este cunoscut dupa faptul ca isi tine promisiunea si cuvantul dat, chiar daca acest lucru il afecteaza intr-un fel sau in altul. Crestinii ar trebui sa fie un model pentru cei din jur in privinta cuvantului dat sau a unei promisiuni pe care au facut-o. Acest lucru tine si de sinceritatea persoanei care promite un anumit lucru mai ales daca este crestina. Am intalnit crestini care se lupta pentru a fi asa. Insa cei mai multi dintre ei lasa mult de dorit in aceasta privinta. Pastorul bisericii Betesda din Bucuresti, care are o experienta indelungata in acesta privinta, obisnuia sa spuna despre unii crestini romani : - Nu isi tin promisiunea facuta sau cuvantul dat - Nu sunt punctuali - Si nu dau cartile inapoi. Nu cred ca e nevoie sa confirmam ce spunea pastorul de mai sus. Stim cu toti ca asa stau lucrurile. Dar in mod normal crestini ar trebui sa fie exemplu de cinste si corectitudine si mai ales in privinta promisiunilor si a cuvantului dat. Numai ca asta este o problema tare spinoasa pentru crestini. Majoritatea nu includ in partea lor de sfintire personala si aceste lucruri, pe aceste le uita sau nici nu le acorda importanta. Domnul Isus a spus: da, al vostru sa fie da si nu al vostru sa fie nu, si totusi acest lucru este scris in aceasi biblie pe care o citim in fiecare zi fiecare dintre noi, dar probabil cand ochii ajung la acest pasaj, spre diferenta de cei ai lui Iov, sar si trec la altul. Iata deci o problema foarte interesanta. Degeaba suntem credinciosi in lucrurile mari daca le scapam pe cele mai mici sau minore. Dar este cuvantul dat sau promisiunea facuta un lucru minor?? Daca nu iti ti promisiunea si cuvantul dat, daca nu esti punctual si nici nu dai cartile inapoi si te numesti crestin atunci probabil ca cuvantul "crestin" ar trebui "revizuit". Poate ca nu mai reprezinta ceea ce credeam noi ..... Minunea este o fapta a Domnului nostru Isus Hristos, cel minunat. El este inca implicat in lucrarea de mantuire, vindecare si ajutorare a oamenilor. Lucrare pe care o face ca intotdeauna prin minuni. Poate ca si tu ai nevoie de o minune chiar acum in viata ta, deoarece te confrunti cu ceva (cineva) care este peste puterile tale si ale semenilor tai. Cazul tau este de competenta Lui, si pentru El este usor. Iata cum ar trebui sa procedezi : 1. Priveste la problema ta de pe pozitia de mantuit prin acceptarea Domnului Isus in viata ta. El este atotputernic si prin El esti mai mult ca biruitor. 2. Vorbeste-i Domnului Isus despre situatia ta prin rugaciune. 3. Asteapta Cuvantul Lui prin Biblie, vise, predica, Duhul Sfant. 4. Fa ce iti va spune deoarece in raspunsul Lui este puterea de transformare. Da-i astfel sansa Domnului Isus sa te ajute in problema ta, pentru ca El poate. Domnul Isus spune ca noi ca si copii ai lui Dumnezeu trebuie sa facem bine (Ioan 13:35; Rom.12:17; 1 Tes.5:15). Trebuie sa facem bine atat celor din familie cat si celor dinafara aratand astfel dragostea lui Dumnezeu din inima noastra. Biblia ne spune : 1. Sa iubim pe aproapele nostru ca pe noi insine (Marcu 12:31). 2. Sa iubim pe cei din jurul nostru asa cum am vrea sa ne iubeasca altii pe noi (Mat. 7:12). 3. Chiar si pe dusmani e bine sa ii iubesti, chiar daca il iubesti ca pe un dusman (Mat.5:44,46,47). Sa poti sa fii in locul in care locuiesti ca o pata de cer, o marturie calda a dragostei lui Dumnezeu cu o dragoste asemanatoare cu a lui Dumnezeu. Cuvantul spune " Voi sunteti lumina lumii "(Mat.5-14-16), de fapt este vorba despre o lumina a dragostei lui Dumnezeu, o lumina calda, deosebita si nu o lumina rece, egoista si nepasatoare comparabila oarecum cu lumina unui neon. Nu-i asa ca e usor doar sa scrii ? Fii o pata de cer acolo unde locuiesti, fii o pata de cer pe acolo pe unde umbli. Raspandeste pata de cer pe care o ai in inima ta. Crestini acri, posomorati si egoisti poti gasi la tot pasul, fii tu o exceptie. Un om intelept pretuieste mai mult decat un viteaz ne spune Cuvantul (Prov.16:32). Timpul in care traim este un timp destul de greu, poate ca nu a fost niciodata mai usor dar incercarile sunt mari. Atunci fii un om intelept sau chiar un viteaz (Prov.19:11) si in locul in care esti tu fa sa se vada o pata de cer. O pata de cer inseamna un loc de cer senin fara nori si care este luminat de un soare binevoitor si cald. Si daca uneori e greu sau este chiar mai greu decat pare, atunci aminteste-ti ca pentru a fi viteaz trebuie sa fii intelept si iscusit si sa stii cum sa lupti pentru a putea fi biruitor. Nu toti oamenii sunt viteji, dar Domnul Isus a biruit, lupta-te in asa fel ca sa fii un biruitor (Rom.12:21). Se spune ca Dumnezeu asculta rugaciunile copiilor sai. De fapt in biblie scrie ca de aceea se intorc oamenii la Dumnezeu pentru ca El asculta rugaciunile care se indreapta catre El. Exista mii de persoane pe aceasta planeta care sustin si dovedesc acest lucru. Dar ce se intampla atunci cand rugaciunea ta cu care vii inaintea Lui nu primeste raspuns? Ce atitudine adopti, ca si crestin fata de Dumnezeu, atunci cand El, din motive cunoscute poate numai de El si mai putin de noi, nu iti asculta nici o rugaciune. Chiar atunci cand tu simti ca ai nevoie cel mai mult de ajutor in timpul acestei vieti pe pamant si ajutorul asteptat nu apare deloc la orizont. Asa s-a intamplat si cu femeia cananita din biblie. 1- Matei 15:22-24 - Femeia cananita merge la Dl. Isus cu ruga sa disperata, dar Dl. Isus, spre surprinderea altora, nici nu o ia in seama si chiar trece pe langa ea mai departe. Totusi femeia staruia pe langa ei in continuare. Atunci chiar si ucenicii au insistat pe langa Domnul ca El sa ii raspunda femeii. Dar si ucenici au primit acelasi raspuns. 2- Matei 15:25 - Femeia cananeanca insa, i se inchina Domului si staruieste mai departe.Versetul 26 ne arata ca Domnul Isus o respinge in mod clar si evident, dar de fapt era un test serios al credintei ei. 3- Matei 15:27 - Raspunsul dat de femeie la acest test va determina raspunsul Domnului la rugaciunea ei, si poate si la rugaciunea ta. Raspunsul Domnului la rugaciunea ei va avea doua efecte: A - Rezolvarea cererii ei in mod extraordinar B - Cresterea deosebita a credintei acestei femei Rugaciunea noastra uneori poate avea obstacole. Domnul poate ingadui aceste obstacole pentru a ne ridica mai sus spiritual. Acest lucru insa nu este intotdeauna usor si poate reprezenta un test serios pentru orice crestin. Acestea sunt obstacole pe care Domnul vrea sa invatam sa le trecem. Si uneori, cum se intampla cu copiii si parintii, Domnul trebuie sa insiste pana ce lectia va fi invatata. Darurile de obicei aduc multa bucurie pentru cei mici. Mai ales cand acestea sunt facute si in pragul sarbatorilor de iarna. Dar aceste "daruri" de multe ori devin un fel de examen serios pentru crestini, iar pentru altii mai slabi chiar o capcana serioasa. De aceea uneori darurile pot avea urmari rele tocmai pentru cei mari, si anume daca nu se satura cu ce le-a fost dat pentru copii lor, ei pot "imprumuta" din cutiile altora, daca acest lucru le este la indemna. Si astfel lucrurile devin foarte interesante. Nimeni nu poate sti ce ai facut tu in ascuns, de aceea poate ca nimeni nu te poate acuza, dar se intampla ca in afara de Dumnezeu care cunoaste toate lucrurile, te mai vede si constiinta ta. Si de fiecare data cand te vei da ca si un crestin "curat" si "sincer" in fata altora, constiinta ta, care te cunoaste mai bine si stie ce ai facut va striga impotriva ta. Si daca ai ajuns pana acolo incat nici constiinta ta sa nu te mai miste, atunci trebuie sa iti spun ca acest lucru este grav. De aceea Cuvantul Domnului pentru noi este acesta - multumeste-te cu ce ai si cu ce ti-a fost dat si nu dori darurile altuia, oricat de dosebite ar putea fie ele. Nu iti amari sufletul cu astfel de lucruri si nu te intina cu ele. Domnul este un Dumnezeu drept si El cunoaste toate lucrurile. El doreste ca si in fata unor astfel de "mici capcane", sa inveti sa te pastrezi curat, acest lucru facand parte din "stiinta deosebita a sfintilor". Ma iubesti TU Daca intrebi un crestin daca il iubeste pe Domnul, raspunsul sau imediat va fi, evident ca - DA. Dar se intampla ca Domnul nu se uita numai la acest raspuns. Altfel toata lumea ar fi foarte sfanta si crestina. El se uita atat la inima cat si la viata pe care o traieste zi de zi respectivul crestin. Prima porunca este, "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta'; iată porunca dintâi", (Mar.12:30). "Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el. Cine nu Mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele Mele" (Ioan 14:23,24). Domnul Isus a cunoscut viata femeii din Samar (Ioan 4:16-18) in cele mai mici amanunte. Fii sigur ca tot la fel se intampla si cu viata ta. El o cunoaste in cele mai mici amanunte si poate ca uneori mai bine decat o cunosti tu insuti. Inaintea oamenilor te poti arata altfel, dar inaintea Lui asa ceva nu este posibil. La un moment dat Domnul Isus ii pune o intrebare lui Petru: - Petre ma iubesti tu pe mine? Petru raspunde destul de rapid: - Da Doamne, Tu stii ca te iubesc. La prima vedere nu pare nimic neobisnuit, o intrebare normala si un raspuns la fel de normal. Dar daca privim mai cu atentie, in originalul grec al N.T. vom vedea ca doar asa pare la prima vedere, deoarece cuvintele Domnului sunt mult mai adanci. Acestea oglindesc ce cere Domnul de la noi, dar si ceea ce ii oferim noi la cerea Sa. Domnul Isus intreaba pe Petru (Ioan 21:15-17) - Petre "Ma iubesti"...? - adica in original "agapas me". Iar Petru raspunde: - Da Doamne, stii ca "Te iubesc" - adica "philo se" Care este diferenta? Agape - este dragostea care se jertfeste pentru celalalt si care nu cere nimic in schimb, despre care scrie in 1Cor. 13:1-8. Philia - este, insa, dragostea sau prietenia normala dintre doua persoane intre care exista o anumita afectiune, mai mult sau mai putin. Adica Domnul Isus il intreba pe Petru daca il iubeste cu acea dragoste care se jertfeste pentru celalalt, in timp ce Petru ii raspunde cu: da Doamne te iubesc ca pe un prieten obisnuit. Domnul Isus de multe ori ne spune ceva si noi intelegem altceva si raspundem altceva decat asteapta El de la noi, la fel cum a facut si Petru. Si zicem ca am raspuns chiar foarte bine... ca si Petru. A treia oara insa Domnul Isus se lasa la nivelul lui Petru. El nu mai intreaba "agapas me". Deja Domnul s-a convins de Petru, si poate nu numai de el ... A treia oara Domnul Isus intreaba : "phileis me?". Acum raspunsul lui Petru se potriveste perfect la intrebare, nu-i asa? Domnul iti poate oferi cateva sanse ca sa te ridici acolo unde te vrea El, la un nivel mai sus si mai larg. Dar nu iti ofera aceasta sansa la nesfarsit. Raspunsul lui Petru la intrebarea Domnului Isus privit din limba greaca este foarte sugestiv, dar si foarte trist, el reflecta intelegerea noastra fata de lucrurile pe care El ni le arata. - Tu cum stai? Te-ai ridicat la nivelul pe care Domnul il asteapta de la tine sau ai raspuns si tu ca Petru. Si poate ca nu esti singurul ... Nu uita ai doar doua sanse. A trei oara poate ca nu ti se mai da sansa sa urci tu, ci se va cobora El la nivelul tau. Cel care pierde in acest caz vei fi tu bineinteles. Cauta sa intelegi ce vrea Domnul de la tine si nu sa intelegi ce vrei tu din ce iti spune Domnul. Aceasta fiind o problema de maturitate crestina. Daca vorbesti cu un copil vei observa ca in anumite privinte tu ii spui ceva si el intelege altceva, aceasta depinde de cat de mare este copilul. Tot la fel este si cu maturitatea crestina in raportul dintre noi si Domnul. Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! Asa spune Ieremia in cartea sa Plangeri din biblie, intr-un timp destul de crunt pentru poporul Israel. Poporul era luat in robie iar tara era cucerita de straini. Daca Ieremia, intr-un astfel de timp crunt pentru poporul sau, mai vedea totusi ca indurarea si bunatatile Domnului nu au sfarsit, inseamna ca bunatatile Domnului sunt mari si interminabile si au ramas la fel si in timpul nostru. Mi-ar place sa ilustrez acest verset in felul urmator: Sa presupunem ca in apartamentul tau sau casa in care locuiesti, ai o camera separata in care Domnul a pus o parte din toate bunatatile Sale, pentru tine si familia ta. Te scoli dimineata, intri in aceasta camera si vezi ca e plina de bunatatile pe care Domnul le-a pregatit pentru tine si familia ta, si pe parcursul zilei vei lua din aceasta camera tot ce ai nevoie pentru ziua respectiva, pana la sfarsitul ei. Seara ajungi la concluzia ca bunatatile Domnului din ziua respectiva s-au cam consumat in aceasta zi, poate chiar mai mult de jumatate din ceea ce Domnul a pus in camera. Dar a doua zi dimineata te scoli si intri din nou in camera unde sunt toate bunatatile Domnului, te uiti si ce sa vezi ... o minune, camera este din nou la fel de plina cu bunatatile Domnului ca si ieri dimineata. Si in fiecare zi, dimineata, camera se umple din nou. Cam in felul acesta ar putea fi ilustrat acest verset. Ieremia vorbeste despre bunatatile Domnului pentru copiii Sai chiar si intr-un timp crunt sau crud, daca vreti. El nu isi pierde speranta, dar nici nu isi micsoreaza standardul pentru bunatatile Domnului. Nu micsora standardul pentru bunatatile Domnului, chiar daca este un timp greu si nu departe de vremurile apocaliptice. Domnul nostru este acelasi, El este acum la fel de viteaz ca si in vechime, si ce a promis va face. In Exod 14:14 Cuvantul Domnului spune:" Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi, staţi liniştiţi." Increde-te in Domnul, adaposteste-te sub aripa Lui si El iti va purta de grija. Psalmul 91 vorbeste despre grija pe care Domnul o poarta pentru copii Sai. Iar unul din numele pe care Avraam il foloseste cu privire la Dumnezeu este Jehova Iire (Gen.22:14), adica "Domnul va purta de grija". El va "purta de grija" intotdeauna pentru cei care stau langa El. Cineva si-a pus intrebarea: Oare ce sunt lacrimile? Iata o intrebare foarte interesanta. Traim de mai mult timp pe aceasta planeta si poate ca nu ne-am pus inca aceasta intrebare. Din punct de vedere medical poate ca acestea sunt doar o solutie pentru spalarea ochilor si indepartarea impuritatilor, chiar daca este putin sarata, curatand ochiul si ajutandu-l sa vada mai bine dupa aceea (poate chiar mult mai bine). Dar numai atat? O functie pur biologica? Totusi aceste lacrimi apar de multe ori in viata cuiva, sa fie oare vreun semn ca are probleme cu ochii? Sau are cumva legatura si cu sentimentele adanci ale unei persoane? Lacrimi apar in viata unei persoane la catva timp dupa ce se naste (mai ales atunci), oarecum mai rar dupa ce se maturizeaza, dar nu se opreste nici atunci cand "trece dincolo", molipsindu-i oarecum si pe cei din jur in acele momente. Oamenii plang de multe ori in timpul vietii lor pe pamant. Uneori din cauza unei bucurii deosebite, sau a unei surprize frumoase la care poate niciodata nu s-au gandit ca este posibil sa o aiba, dar si-au dorit-o in adancul sufletului lor. Alteori plang atunci cand au o rana in sufletul lor sau cand au pierdut o parte din ce au realizat pana atunci, sau cand cei dragi ii dezamagesc, sau pentru ceva pentru care au muncit mult dar la care dusmanul a pandit indelung, si sunt multe alte motive de acest fel. Oamenii plang uneori in fata unui esec evident, chiar daca au fost sinceri si au pus toata inima lor in joc pentru a reusi acolo. Oamenii plang de bucurie, atunci cand afla cu surprindere ca dincolo de toate aceste lucrurile este cineva care stie totul despre ei, care ii cunoaste pe nume, ii stie faptele bune si cele rele, lucrurile ascunse, dorintele lor si chiar intreaga inima. Astfel, putem spune ca lacrimile, in cele mai multe din cauzuri detin informatiile secrete ale unei persoane. In aceste lacrimi pot fi lucruri ascunse din adancul inimii care la un moment dat din cauza unui anumit imbold nu mai pot suporta si incep sa iasa afara. Desi sunt numai cateva picaturi, mai mult sau mai putin, in sens semnificativ lacrimile unei persoane pot insemna mult mai mult si pot spune lucruri care nu se spun niciodata usor. Biblia vorbeste si ea cu multa atentie despre lacrimi. Astfel putem vedea ca David insusi a plans in anumite momente din viata sa. Psalmul 56:8, ne arata ca fiecare lacrima este stransa intr-un burduf, dar nu numai atat. Motivul pentru fiecare lacrima care a curs, este descris intr-o anumita carte de aducere aminte. Daca pentru unele lacrimi nu ne aducem aminte motivul, acolo va scrie foarte clar si bine motivul. Eclesiastul ne spune ca pentru fiecare lucru exista timpul sau. Daca pentru lacrimi exista un timp atunci si pentru bucurie exista un timp. Si Cel care va sterge in final orice lacrima este Domnul, Apocalipsa 21:4. Din acest moment nu va mai exista lacrimi de amaraciune, durere, etc. ci poate numai lacrimi de bucurie ptr cei ce il iubesc pe Domnul. Starea de superficialitate pare a fi o boala destul de deasa in biserici. Sunt destui crestini de suprafata in biserici, crestini superficiali. Acestia doar par a fi crestini, si se comporta ca si crestini in biserica, dar inima lor inca este departe de crestinism. Superficialitate inseamna ceva ce nu a ajuns in profunzime, ceva ce nu a atins inima ci este doar la suprafata, ei doar par a fi crestini... De cele mai multe ori crestinii poarta o masca care acopera adevarata fata si ii face sa arate altfel, mai crestini, mai buni, plini de bucurie, plini de pace, etc. dar de fapt e numai o masca cu care vor sa acopere lipsa atingerii inimii lor de Cuvantul lui Dumnezeu. Aceasta superficialitate genereaza necredinta. De cele mai multe ori astfel de crestini superficiali au "credinta" lor pe alte fundamente decat cele normale: - Ei au credinta in biserica si nu in Domnul - Sunt preocupati mai mult de propria lor persoana. Adica de e-ul lor. - Au inima impietrita in privinta invataturilor Bibliei. - De cele mai multe ori ei cauta functii pe care sa le detina in biserica. Daca fata de oameni te poti arata crestin, fata de Domnul Isus acest lucru e imposibil ptr ca El vede inima ta. Biblia ne spune ca Domnul se uita la inima si nu la ce izbeste ochii. Asta pentru ca exista cazuri in care crestinii superficiali reusesc sa cuceresca poporul si sa ocupe functii importante in biserica dar inima lor este goala sau impietrita de aceea pot fi un pericol real pentru ceilalti crestini raspandind necredinta din inima lor. Astfel de persoane Biblia le numeste "Nicolaiti", adica "Cuceritori ai poporului". Este trist cand se intampla astfel de lucruri. Dar poate ca totusi acesta superficialitate poate fi tratata, in Cuvantul Domnului exista un remediu pentru ea. Remediul consta in primul rand in posibilitatea de "trezire" a persoanei respective. Apoi in primirea Cuvantului in inima lor - Matei 6:33 - Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui... In societatea de astazi exista multa superficialitate, acesta fiind numita un defect chiar de catre cei din lume. Si cei din lume cauta masuri pentru a indeparta acesta superficialitate. Cel rau se straduieste din rasputeri sa o aduca si in biserica. Dar in biserica ea nu are ce cauta, pentru ca cei ce o folosesc se mint atat pe ei cat si pe cei din jurul lor. Un crestin superficial poate fi asemanat, oarecum, cu cele cinci fecioarele neintelepte din "pilda celor 10 fecioare", in privinta sfarsitului lor, pentru ca un crestin intelept este acela care are "frica de Domnul" prezenta permanent in viata sa, acesta fiind pentru el un mod de viata. Adevaratul mod de viata al crestinului. O mare parte dintre crestinii de astazi s-au obisnuit sa mearga dupa cei mai multi, urmand in acest fel gloata. Unii dintre ei fac acest lucru fara sa se mai intrebe daca cei pe care ii urmeaza merg in directia buna sau nu. Sau daca acestia aplica corect anumite invataturi sau cuvinte ale bibliei. Poate ca unii dintre acesti crestini nici nu mai stiu sa determine daca directia in care merg este buna sau nu, mersul dupa gloata devenind ceva foarte obisnuit, normal si in acelasi timp si simplu. Unii dintre acesti crestini vin la biserica numai pentru ca asa fac si ceilalti, si pentru ca asa se obisnuieste peste tot. Dar, daca "gloata" si conducatorul lor nu se indreapta in directia care trebuie...? Poate ca sunt putini cei care isi pun asemenea intrebari. Cam in acest loc apar acei crestini care merg "impotriva curentului". Cineva spunea ca "oamenii siguri pe ei pot face fata singuratatii", pentru ca in unele cazuri acesta este primul lucru cu care cei care merg impotriva curentului se vor confrunta. Crestinii de acest fel pot fi singuri si uneori neintelesi chiar daca calea pe care au ales-o este buna. Exista si crestini care sunt "deplasati" si au o vedere gresita in aceasta privinta dar nu la acestia ne referim acum. Vorbim despre acei crestini care prin mersul lor impotriva curentului pastreaza adevarata credinta, adica credinta biblica pe care ar fi trebuit sa o aiba si ceilalti. Iar Domnul a fost cu ei poate si pentru a schimba vederile celorlalti. Biblia pastreaza astfel de exemple pe parcursul sau, oameni care au mers impotriva curentului pana acolo incat s-a schimbat chiar curentul... Astfel ca acolo unde ceilalti nu au reusit, ei, desi nu a fost simplu si nici usor, au reusit. Acolo unde altii au spus "nu se poate", ei au spus "de ce nu ?". Ei nu au acceptat limitarile si conditiile pe care probabil cei care merg impreuna cu gloata le accepta in fiecare zi. Acesti crestini cauta inca adevarata putere a lui Dumnezeu si nu cea conditionata de cuvintele si vederile altora, pentru ca Dumnezeu nostru este acelasi, ieri, azi si in veci. Cineva spunea, "acolo unde ignoranta este un mod de viata este o prostie sa fii intelept". Daca exista o astfel de inversare de valori, atunci in acel loc ca sa fii un crestin intelept inseamna sa fii un crestin care merge "impotriva curentului". Si atunci, daca vrei sa pastrezi adevarata credinta si sa fii cu frica de Domnul, va trebui sa navighezi "impotriva curentului". Printre acei crestini care au mers impotriva curentului au fost Noe, Avraam, Iosua, Caleb, David, Ilie, Elisei, Daniel si altii, ei au avut anumite momente in viata lor in care a trebuit sa aleaga sa mearga impotriva curentului si sa dovedeasca credinta lor in mod practic si real, lucru pe care l-au si facut. Reformatorii din vechime au trebuit sa mearga numai impotriva curentului si tot mereu inainte chiar atunci cand aproape toti erau impotriva lor. La un moment dat poate ca vine si randul tau si al meu. Ce vei face atunci? Un om care este corect cu sine insusi va putea fi corect si cu cei din jurul sau. Dar daca nu este corect cu sine insusi cum va putea fi corect cu cei din jurul sau? In acest caz e posibil sa nu cunoasca notiunea de corectitudine. A fi corect inseamna a recunoaste, a accepta si a exprima realitatea ta interioara cat si exterioara in mod autentic, acest lucru sta la baza corectitudinii. Numai atunci cand suntem cinstiti cu noi insine putem sa vorbim sau sa ne purtam corect cu oricine altcineva. Integritatea si corectitudinea personala arata determinarea unei persoane de a actiona in sensul legii morale si etice ale decentei dupa standardele divine, in ciuda acelor impulsurilor negative si distructive care se pot desfasura la fiecare persoana, daca sunt lasate in voia instinctului primar si animalic al omului. David a incercat sa rezolve acesta problema si a reusit (Ps 17:3), el a reusit sa isi impace interiorul si sa devina corect cu sine insusi. Dar pentru a realiza acest lucru a trebuit sa studieze mult Cuvantul Domnului (Ps 119). Numai de pe acesta pozitie putea rosti aceste cuvinte. Ps 17:3 - Dacă îmi vei încerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic: căci ce-mi iese din gură, aceea şi gândesc. De cele mai multe ori cei care au explorat personal integritatea si corectitudinea in viata lor au putut vedea ca legatura lor pe verticala s-a schimbat, dar nu numai acesta. Ci chiar mersul vietii lor este altul, nu mai este acel mers incalcit plin de noduri si intorsaturi la fel ca al acelora care folosesc in viata lor pozitia animalica, primara si stabilirea directiei dupa cum bate vantul (mai ales pentru acei oameni care sunt teribil de schimbatori si influentabili). Aceasta nu inseamna ca nu vor mai exista impulsuri ca lacomia, invidia, manipularea, etc. Dar inseamna ca nu le vom mai permite acestora sa determine actiunile noastre. Biblia ne spune in multe privinte "faceti ca pentru Domnul". Atunci cand iti insusesti ceva pe ascuns si crezi ca nu te vede nimeni, totusi constiinta ta te-a vazut, si poate ca nu numai ea. Cand tu te numesti corect si totusi ai facut asemena lucruri, constiinta ta te va urmari si te va atentiona. De aici pornesc toate acele noduri, incalcituri si intorsaturi in viata personala de zi cu zi si pe urma ne miram cum de am ajuns aici. E greu sa fii sincer si corect, dar de cele mai multe ori e imperios necesar pentru o viata de crestin, iar Domnul vrea sa invatam sa ne administram singuri aceste lucruri si in acest fel vom creste si ne vom maturiza intr-un fel placut Lui. Se spune ca inainte sa minti pe cineva trebuie sa te minti mai intai pe tine insuti ca sa poti parea credibil, in acest fel insa ai pierdut integritatea si corectitudinea. Ele au disparut inca de cand ai inceput sa faci acest lucru. Trebuie sa invatam ca exista anumite consecinte in privinta purtarii noastre si ele actioneaza dupa felul in care noi ne purtam (Genesa 4:7). Un prim pas spre corectitudine este acela de a rezolva toate conflictele interioare. De obicei acestea se rezolva prin rugaciune inaintea Domnului pentru a putea aseza gandirea noastra pe aceasta temelie a corectitudinii si integritatii si pentru a putea exprima ce gandim intr-un mod corect si coerent si a practica acest lucru permanent. Astfel vom incepe sa fim sinceri intai cu noi insine si apoi si cu cei din afara. Falsitatea de cele mai multe ori poate imbraca diverse forme, fie atunci cand ne inselam pe noi insine fie pe cei din jur. Banii pot da unora senzatia de putere si acestea ne pot pacali usor daca nu suntem atenti, dar si falsitatea are consecintele ei chiar si in acest caz. Chiar si "rotunjirile" pe care le mai aplica unii crestini nu scapa prin justificarile pe care le-au pregatit in mintea lor, pentru ca Domnul este drept si oranduirile Sale, (1 Cor 14:33a), sunt drepte. Cuvantul spune "pazeste-ti inima mai mult decat orice"(Prov 4:23), folosind aceasta ordine interioara a corectitudinii si integritatii, sau daca vreti pe un limbaj mai biblic, curatiei interioare, iti pazesti inima de furtunile interioare si alegi in schimb pacea si acea intelepciune plina de pace, (Iacov 3:17), care vine de sus si care te ridica in sus... Se spune ca fiecare dintre noi in timpul vietii pe acest pamant se poate confrunta la un moment dat cu oameni dificili, intamplari dificile, probleme dificile. Uneori cele ce fac parte din aceste categorii, te pot pune serios pe ganduri iar alteori te poate face sa ajungi in situatia de a nu mai putea sa dormi noaptea. Chiar daca cauti sa te ascunzi de asemenea probleme sau oameni, constati ca nu reusesti asa usor. De ce? Pentru ca intotdeauna se pot ivi altii... Uneori Domnul foloseste asemenea oameni si probleme pentru a te forma sau a te invata sa te comporti intr-un asemenea cadru si in astfel de situatii. Dar uneori Domnul vrea ca tocmai prin astfel de oameni sau de probleme sa iti dea binecuvantarea Sa. De ce asa, numai El stie. In asemenea situatii daca fugi sau cauti sa scapi poti sa pierzi binecuvantarea pe care Domnul o are pentru tine. Biblia ne arata ca si cei din vechime au trecut prin asemenea probleme. Moise a avut probleme dificile cu Egiptul si a trebuit sa fuga si cand s-a intors tot cu Egiptul a avut probleme, lui Ilie nu i-a fost frica de cei 400 de prooroci ai lui Baal dar la amenintarea Izabelei a fugit, Iosif a fost vandut ca sclav de chiar fratii sai. Iacov este unul dintre cei care a avut un socru foarte dificil si siret, acesta a incercat de cel putin zece ori sa il pacaleasca pe Iacov, cu siguranta nu v-ati dori un astfel de socru. Insa Domnul transforma toate acestea in binecuvantari pentru Iacov, turme multe de oi, familie numeroasa si altele. Uneori evitand oamenii dificili care apar in calea noastra il putem limita pe Dumnezeu in privinta binecuvantarii noastre, poate chiar fara sa ne dam seama. Evident ca nu este usor de trait printre oameni dificili, dar putem face ceva, putem sa stam langa Domul si sa iL rugam sa Isi indeplineasca planul Sau cu noi. Poate ca nu va fi deloc simplu, dar Domnul stie intotdeauna ce face, trebuie sa ne incredem in El si sa il rugam ca sa controleze El toate aceste lucruri si situatii. In acest fel El poate lucra pe doua planuri, adica atat pentru binecuvantarea noastra cat si pentru "slefuirea" noastra. Fii ai Luminii 1 Tes. 5:5 - Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. Crestinul a fost destinat si conceput de Isus ca sa fie o lumina. Adica ucenicul sa fie asa cum maistrul lui a fost pe pamant. - Lumina lumineaza in intuneric, pentru ca lumina este o energie. Lumina nu poate fi biruita, acesta lumina este o forta spirituala. - Intunericul nu este o energie ci este doar lipsa luminii. Intunericul nu poate birui lumina decat prin lipsa acesteia - Ioan 1:5 - Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o. - Domnul Isus cat a trait pe pamant a fost o lumina, pentru ca el era Dumnezeu, El stia ce face pe pamant si stia si ce se intampla in cer, El a creat tot ce exista si el cunoaste toate codurile genetice si toate secretele creatiei. - Dar intunericul poate obosi lumina. Pot exista mai multe tipuri de lumina, dupa cum ne spune si Pavel (1 Cor. 15:41). Fiecare stea are o lumina diferita de a altei stele. Unele au o lumina mai puternica, altele mai slaba, alta rece si taioasa, alta tacuta, alta zgomotasa, alta vesela, alta invioratoare, alta calauzitoare la Hristos. Cu cat te apropii mai mult de Dumnezeu cu atat lumina ta este mai puternica si mai stabila. Moise a experimentat vizibil acest lucru, Exod 34:30 - "Aaron şi toţi copiii lui Israel s-au uitat la Moise, şi iată că pielea feţei lui strălucea; şi se temeau să se apropie de el." Cu cat aceasta lumina este mai vie in tine cu atat se poate multiplica mai usor si in altii. Isus a spus: "Fii o lumina", umbla in lumina, imprastie lumina in jurul tau, pentru ca tu primesti lumina chiar de la sursa luminii. Filipeni 1:15 - ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume, - Ioan 8:12 - Isus le-a vorbit din nou, şi a zis: "Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii." Ioan 9:5 - Cat sunt in lume sunt lumina lumii. Efes. 5:8 - Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii. - Matei 5:14,15 - . Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă Ioan 12:46 - Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămână în întuneric. Fii o lumina de la Hristos in fata lumii, nu-ti fie teama sa reflecti lumina pe care o primesti de la Domnul. Prov. 4:18 - Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei. Oricine crede in Isus nu mai este in intuneric Ioan 12: 35,36 - Isus le-a zis: "Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul: cine umblă în întuneric, nu ştie unde merge. Câtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii." Isus le-a spus aceste lucruri: apoi a plecat şi S-a ascuns de ei. Obisnuieste-te sa traiesti in lumina, pentru ca noi neam apropiat de un Dumnezeu al luminii si in vesnicie vom trai langa aceasta lumina. 1 Timotei 6:16 - singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină, de care nu poţi să te apropii, pe care nici un om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, şi care are cinstea şi puterea veşnică! Iar langa aceasta lumina intunericul nu poate supravietui. Pacatul este ca o forma de umbra, o manifestare a intunericului si cei care vor sta langa Domnul vor locui doar in lumina. Orice umbra de intuneric va fi eliminata de aceasta lumina foarte puternica, iar pentru cei pacatosi aceasta ar suna ca o pedeapasa. Isaia 33:14 - Păcătoşii sunt îngroziţi, în Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiţi, care zic: "Cine din noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor?" "Cine din noi va putea să rămână lângă nişte flăcări veşnice?" Dar oare cine nu ar dori sa Il vada pe Imparatul Luminii in toata maretia Sa si in toata Lumina Sa? Isaia 33:17 - Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui. Isaia 33:15 - Cel ce umblă în neprihănire, şi vorbeşte fără vicleşug, cel ce nesocoteşte un câştig scos prin stoarcere, cel ce îşi trage mâinile înapoi, ca să nu primească mită, cel ce îşi astupă urechea să n-audă cuvinte setoase de sânge, şi îşi leagă ochii ca să nu vadă răul, acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, şi apa nu-i va lipsi." Sa fii placut Domnului Avem in zilele din secolul 21 o libertate deosebita pentru crestinismul din tara noastra. O libertate care a fost castigata cu greu dar care exista. Insa acesta libertate este bine sa o folosim intr-un mod placut Domnului nostru si sa fim atenti la riscurile ei la consecinte dar si la responsabilitati. Iov vorbeste despre faptul ca un crestin este ca si un ostas cu ziua. Uneori putem stii ce ne aduce ziua de maine alteori nu. Viata acesta pe pamant ne rezerva multe surprize, unele sunt placute altele sunt mai putin placute, unele sunt nesperat de bune iar altele total neasteptate.Pentru unii viata lor este ca o rutina zilnica, in timp ce ceilalti au experiente interesante cu Dumnezeul lor. Si asta pentru ca doresc mereu mai mult din Dumnezeu. Origen vorbeste despre faptul ca Domnul se bucura cand vede ca noi ne pregatim pentru imparatia Sa si stam aici ca intr-un cort asteptand-o. Ostas cu ziua, este un termen interesant pentru un crestin, Pavel spune in 1 Cor. 9:24-26, sa alergam spre premiul chemarii ceresti, dar sa alergam ca si cum am dori sa ajungem primii si nu asa cum spun unii "sa ajung si eu macar ultimul". Un astfel de ostas nu se incurca cu treburile vietii acesteia de pe pamant ci obiectivul sau este cerul. Tu ce obiectiv ai ? Iov era un om tare bogat, dar obiectivul sau principal era sa ii placa Domnului. Poate ca a trecut si el prin rutina zilei dar la un moment dat lucrurile au luat alta intorsatura si sa intamplat ceva cu totul neasteptat. Si astfel Iov a trecut prin cel mai important si cel mai greu examen al vietii sale. Dar nu a dat inapoi si a trecut examenul cu bine, desi nu a fost deloc usor. Domnul nu l-a uitat, si a fost cu el in tot acest timp al incercarii. Iar la urma i-a dat inapoi tot ce a pierdut in timpul incercarii. Exista mai multe categorii de crestini si printre acestia exista si acea categorie care atunci cand trec printr-un loc il schimba, il purifica, il transforma si acel loc nu va mai fi la fel cum a fost inainte de a trece ei pe acolo. Ilie, era in fata unui popor care devenise neinteresat de Dumnezeu, un popor care cauta mai mult idolii decat pe adevaratul sau Dumnezeu. Ilie apare din nou si in fata unei secete cumplite ii provoaca pe cei din timpul sau sa caute si sa vada care este adevaratul Dumnezeu. Acolo cei 400 de prooroci vad ca idolul lor nu poate face nimic si ca numai Domnul este adevaratul Dumnezeu, si odata cu caderea focului care a mistuit arderea de tot desi era uda bine de apa ei inteleg ca adevaratul Dumnezeu este cel al lui Ilie. Interesant este faptul ca desi actioneaza ca un viteaz in acesta intamplare pentru Dumnezeul sau, el fuge de imparateasa Izabela cand acesta il ameninta cu moartea. Fiecare dintre noi avem slabiciunile noastre, totusi Pavel spune ca "pot totul in Christos care ma intareste". Sunt insa si slabiciuni care ne pot indeparta de Domnul nostru si ne pot ajuta sa ne ratacim de la calea Sa. De aceea este bine sa veghem cu atentie si sa iL chemam pe El in ajutor daca vedem ca pasii nostri aluneca de pe cale. In 1 Reg 18:13 - Obadia ii spune lui Ilie ca si el face o lucrare pentru Domnul si adaposteste 100 de prooroci pe care ii hraneste cu paine si cu apa. Ilie iL intalneste pe Domnul pe munte si acolo Domnul ii spune ca El mai are 7000 de oameni. Din acesti 7000 de oameni doar 100 sunt mentionati in biblie cu referire la faptul ca Obadia ii hraneste, si in afara de acestia mai exista inca 6900 care nu sunt mentionati poate nicaieri si pe care poate ca nu ii cunoaste nimeni, dar care si-au pastrat curatia si inima lor pentru Dumnezeu si nu si-au plecat genunchiul la idoli. Pe acestia Domnul ii cunoaste, vorbeste despre ei, are grija de ei si daca nu se vorbeste despre ei in alt loc din biblie asta nu inseamna ca ei nu exista. Domnul cunoaste pe copiii Sai. Oriunde te-ai afla e bine sa stii ca Dumnezeu te iubeste si stie de tine, te cunoaste pe nume si stie ca esti al Sau. El nu te-a uitat si nici nu poate sa te uite. Isaia 49:15-16a, "Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu nici un chip: Iată că te-am săpat pe mâinile Mele.." Important este ca sa cauti sa ramai mereu placut Domnului. Legea lui Moise - Cele 10 Porunci Dupa ce si-a scos poporul din robia Egiptului si mai înainte ca s-ai duca în tara fagaduita, Dumnezeu i-a asezat pe evrei sub autoritatea "teocratiei", dându-le la Sinai, Constitutia neamului: "cele 10 porunci" (Exod. 20:1-17). Niciodata nu au fost scrise principii mai valabile pentru santatea spirituala si sociala a oamenilor ca acestea. Cele 10 porunci au fost asezate în piatra de însusi degetul lui Dumnezeu (Exod. 31:18). "Decalogul" (cele zece cuvinte - în limba greaca) se împarte în doua seturi de porunci. Primele patru reglementeaza relatia noastra pe verticala, transcendental, cu Dumnezeu, iar urmatoarele sase reglementeaza comportamentul nostru pe orizontala, în relatiile interumane. Iata cum poate fi rezumat continutul Celor zece porunci: 1. Crede si încrede-te numai în Dumnezeu (Exod. 20:3,4). 2. Închina-te numai lui Dumnezeu (Exod. 20:5,6). 3. Nu folosi numele lui Dumnezeu cu usuratate, ci da-I toata cinstea (Exod. 20:7). 4. Odihneste-te în ziua de Sabat si gândeste-te la Dumnezeu (Exod. 20:8-11). 5. Respecta-ti si asculta-ti parintii (Exod. 20:12). 6. Sa nu ucizi (Exod. 20:13). 7. Fii credincios barbatului sau sotiei tale (Exod. 20:14). 8. Nu-ti însusi ceea ce apartine altuia (Exod. 20:15). 9. Nu minti (Exod. 20:16). 10. Fii multumit cu ceea ce ai (Exod. 20:17). Toate codurile legale ale lumii "civilizate" au fost asezate pe temelia principiilor exprimate în cele 10 porunci. Cine le-a respectat, L-a respectat intuitiv pe Dumnezeu si s-a respectat pe sine. Cine le-a calcat, s-a calcat pe sine în picioare si a distrus climatul sanatos al societatii. 1.300 de ani dupa darea Legii pe Sinai, Domnul Iisus a reactualizat valabilitatea principiilor cuprinse în cele 10 porunci, spunând în Predica de pe munte: "Sa nu va închipuiti ca am venit sa stric Legea sau Proorocii; am venit nu sa stric, ci sa împlinesc. Caci adevarat va spun, câta vreme nu va trece cerul si pamântul, nu va trece o iota sau o frântura de slova din Lege, înainte ca sa se fi întâmplat toate lucrurile" (Mat. 5:17-18). Pozitia crestinului fata de Legea lui Moise este reglementata de "împlinirile" aduse de viata si lucrarea mântuitoare a lui Christos. Noul Testament ne prezinta Biserica drept o comunitate de oameni mântuiti prin har, în sângele ispititor al lui Christos. Asupra acestor credinciosi, trecuti prin moarte împreuna cu Christos, Legea nu mai are nici o putere de acuzare (Rom. 7:1-6; Gal. 2:1-18). Aceasta nu înseamna însa ca ea îsi pierde valoarea sau importanta. Apostolul Pavel ne spune ca Legea a fost si ramâne importanta (Rom. 7:7-25). Pentru crestini, marturia celor 10 porunci este vitala, si iata de ce: I. Ea continua sa ne pazeasca de pacat, punându-ne necurmat înainte standardul de sfintenie divina. II. Ea ne convinge de starea noastra de pacat si pacatosenie, îndreptându-ne necurmat spre iertarea oferita de Dumnezeu prin Christos. III. Ea ne determina sa ne tinem strânsi tare de Christos, artându-ne mereu ca nu avem în noi însine resurse suficiente sa împlinim în mod desavârsit cele 10 porunci. Desi nu ne poate mântui si îndreptati înaintea lui Dumnezeu, Legea ne ramâne o oglinda în care ne putem vedea cu claritate caracterul, "un îndrumator" (pedagog) spre Christos (Gal. 3:24) si o marturie a sfinteniei divine. Este important sa vedem care a fost parerea Domnului Iisus despre prevederile celor 10 porunci. Daca vom citi cu atentie, vom înelege ca, departe de a le desfiitna, El le-a adâncit, ducându-le la nivelul energiilor puse la dispozitia noastra de nasterea din nou si de prezenta Duhului Sfânt în inimile noastre. S-a zis celor din vechime...Dar Eu va spun... Exod. 20:3 - "Sa nu ai alti Dumnezei afara de Mine"Matei 4:10 - "Dumnezeului tau sa te închini si numai Lui sa-I slujesti" Exod. 20:4 - "Sa nu-ti faci alti dumnezei"Luca 16:13 - "Nici o sluga nu poate sluji la doi stapâni" Exod. 20:7 - "Sa nu iei în desert Numele Domnului"Matei 5:34 - "Sa nu jurati nicidecum; nici pe cer, pentru ca este scaunul de domnie al lui Dumnezeu" Exod. 20:8 - "Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti"Marcu 2:27,28 - "Sabatul a fost facut pentru om, nu omul pentru Sabat; Fiul Omului este Domn chiar si al Sabatului" Exod. 20:12 - "Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta"Marcu 7:9-12 - "...nu-l mai lasati sa faca nimic pentru tatal sau pentru mama sa" Exod. 20:13 - "Sa nu ucizi"Matei 5:22 - "Ori si cine se mânie ... va cadea sub pedeapsa judecatii" Exod. 20:14 - "Sa nu preacurvesti"Matei 5:28 - "Cine se uita la o femeie, ca s-o pofteasca, a si preacurvit cu ea în inima lui" Exod. 20:15 - "Sa nu furi"Matei 5:40 - "Oricui vrea sa-ti ia haina, las-ai si camasa" Exod. 20:16 - "Sa nu marturisesti strâmb"Matei 12:36 - "Oamenii vor da socoteala de orice cuvânt nefolositor" Exod. 20:17 - "Sa nu poftesti"Luca 12:15 - "Vedeti si paziti-va de orice fel de lacomie de bani" Orice legislatura moderna ar face foarte bine daca ar studia cu atentie si ar aplica principiile de etica si echitate cuprinse nu numai în cele 10 porunci, ci în toate legile date evreilor de Dumnezeu prin Moise. Legea lui Moise - Legea morală, civilă şi ceremonială Titlul de mai sus grupează rânduielile pe care Moise le-a transmis din partea lui Dumnezeu poporului Israel. În lumina Noului Testament "legea este sfântă, dreaptă şi bună", dar omul (în mod specific Israelitul) căruia îi este adresată legea, are natura păcătoasă, prin care este incapabil să respecte legea lui Dumnezeu (Romani 7). Legea îşi are utilitatea ei: - ea dezvăluie caracterul lui Dumnezeu, exprimând, în parte cerinţele sfinţeniei Sale; - ea defineşte păcatul care reprezintă o încălcare, o violare a voii Lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu a făcut-o cunoscuta oamenilor, cu exactitate; - experimental, legea probează (dovedeşte) incapacitatea omului de a face prin puterea lui însuşi, cu resursele sale personale voia lui Dumnezeu. - legea confirma necesitatea unei jertfe, cu vărsare de sânge, ca mijloc prin care păcătosul poate fi acceptat în prezenţa unui Dumnezeu sfânt şi drept, dar plin de indurare. Jertfele din sistemul legal mozaic sunt o anticipare a Jertfei de la Cruce a Domnului Iisus, prin care atât păcătoşii dintre Evrei cât şi păcătoşii dintre Neamuri pot primi iertare deplină de toate păcatele: Iisus cel Crucificat şi Înviat este Mântuitorul păcătoşilor. Iată de ce apostolul Pavel scrie la Gal 3:24 că Legea a fost "îndrumătorul" (pedagogul) credincioşilor spre Christos". Legea transmisă prin Moise are mai multe diviziuni: 1. Diviziunea civilă se referea la viaţa de fiecare zi a Israeliţilor şi cuprindea prevederi referitoare la persoane şi la proprietăţi. Cu privire la persoane: - este statuată autoritatea tatălui drept cap al familiei Exod 21.17, drepturile specifice ale întâiului născut într-o familie (Deuteronom 21.15-17) - autoritatea soţului faţă de soţie (Numeri 30.6-36) - autoritatea stăpânului asupra robilor. Importante reguli se referă la dreptul de proprietate (Levitic 25.23, 25-28, 29-30) la moşteniri, la datorii, la plata zeciuielilor, etc. 2. Diviziunea morală este sumarizată în principal în Decalog (Cele Zece Porunci). Cele Zece Porunci sunt redate în Exodul 20.2-17). - Prima poruncă interzice relaţia personală cu alţi dumnezei; este permisă, cerută numai credinţa şi supunerea faţă de Dumnezeul viu şi adevărat. YHWH - Porunca a doua, interzice închinarea la imagini grafice(imagistica) sau sculptate(iconografie) ale lui Dumnezeu, care reprezintă idolatrie. - Porunca a treia interzice luarea în deşert a numelui lui Dumnezeu. - Porunca a patra statuează pentru Vechiul Legământ SABATUL ca zi de odihnă. În Noul Testament, Ziua Învierii Domnului Iisus, Duminica este ziua de bucurie a credincioşilor dar nu este schimbata ziua de odihna a Domnului fiind valabila de la creatiune pana in eternitate. - Porunca a cincea se referă la datoria fiilor şi fiicelor de a-şi onora părinţii si datoria de a fi parinte. - Porunca a şasea este scurtă şi cuprinzătoare: "Să nu ucizi!". - Porunca a şaptea sună: "Să nu comiţi adulter!" Desigur, aplicabilitatea are o sferă mai largă, ea semnifică: "Să nu practici imoralitatea sexuală!". - Porunca a opta este: "Să nu furi!". - Porunca a noua "Să nu minţi!". - Porunca a zecea "Să nu pofteşti bunurile aproapelui tău!". Cele Zece Porunci sunt "oglinda lui Dumnezeu". Ele dovedesc universalitea păcatului. 3. Diviziunea ceremonială cuprinde prevederile cu privire la cortul întâlnirii şi apoi la templu, la rânduiala preoţiei şi a slujbei levitice, la jertfe, la sărbători. Toate sunt - cum spune epistola către Evrei - "umbra lucrurilor viitoare". Ceremoniile simbolizau Persoana şi lucrarea Domnului Iisus Christos. El este Marele Preot, El este "Adevăratul Levit". El este Sărbătoare eternă a creştinilor. Legea este "îndrumător spre Christos. El este absolut necesar şi deplin suficient pentru mântuirea păcătoşilor. În creştinism, cerinţele legii morale mozaice sunt înlocuite de cerinţele "legii Duhului de viaţă în Christos Iisus" (Romani 8.2-3). Standardele acestor cerinţe depăşesc cu mult standardele legii mozaice. Ura, sămânţa crimei, este considerată omucidere, privirea păcătoasă echivalează cu imoralitatea sexuală, etc. Privitor la legea civilă, pentru credincioşii din epoca creştină. sunt doua principii: "ei dau Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. De aceea, "cetăţenii cerului sunt cei mai buni cetăţeni ai pământului." Legea Ceremoniala a sarbatorilor a incetat la cruce odata cu jerta mantuitorului pentru plata pacatului si a ramas valabila legea morala decalogul ce nu sa schimbat niciodata si ea a fost implinita in totalitate de Iisus prin tot ce a facut a lasat marturie vie ca trebuie doar sa ne incredem doar in cuvantul biblic si nu in traditii omenesti desarte care nu au viata vesnica in ele ca scriptura si aceste cai lumesti duc la moartea vesnica deci atentie la ce va inchinati si carui dumnezeu slujiti celui biblic care este viu si din eternitate Iisus Christos sau celui lumesc muritor satana stapanul lumii acesteia prin traditii si obiceiuri omenesti ce nu au dea face cu legea divina, binecuvantati cei ce cred aceste cuvinte si se incred in Domnul si cuvantul Sau biblia si sunt implinitori ai acestui cuvant Amin.
Radio Vocea Sperantei asculta online lucruri de viata si de speranta crestina
- Legea Divina
- Iisus sau Lucifer
- Patru Seminte
- Lupta Binelui cu Raul
- Sigiliul lui Dumnezeu
- Cultul Demonic MARIA
- Viata Sanatoasa
- CARTI RARE
- Planuri Oculte
- Timpul de pe Urma
- Biblia Online
- Studiul Bibliei
- Doctrina Biblica
- Planul Mantuirii
- Pozitiv sau Negativ
- Tinerete fara Batranete
- Puterea Rugaciunii
- Primul Legamant
- Calea cea Buna
- Mesajul lui Iisus